Dragostea, poveste veche …

0

Oare cât de veche ?! De când lumea … Atunci când Adam a întâmpinat-o pe Eva, în grădina Edenului, el a spus: ”Iată, în sfârșit/ aceea care este os din oasele mele/și carne din carnea mea!/ ea se va numi femeie,/ pentru că a fost luată din om.” (Geneza 2: 23). Acesta a fost întâiul poem de dragoste, pentru a descrie prima legătură de dragoste din Univers.

De ce ne îndrăgostim ?! Pentru a ne găsi echilibrul, acel ceva care ne lipsește, pentru a acoperi un mare gol din inima noastră, a fiecăruia. Pentru că femeia a fost creată pentru bărbat, fără Ea, El este nepereche.

Neliniștea golului dată de absența sufletului-pereche face parte din anatomia acestui sentiment. În căutarea dragostei, fiecare dintre noi parcurgem drumuri nemarcate, nu știm sigur unde vom ajunge, dacă în final vom fi fericiți sau nefericiți. Există și proza cea lungă a primei iubiri, vise romantice urmate de așteptări înșelate, și despărțiri, și inimi rănite …

Dar găsirea sufletului-pereche produce clipe de grație, Dragostea devine Lumina noastră care ne învăluie protector, și ne face invulnerabili la orice răutate din jur …

De unde a început totul ?! De când Dumezeu  a creat-o pe Eva pentru Adam, Ea pentru El, El pentru Ea. de atunci, de la o generație la alta, și El, și Ea trăiesc neliniștea căutărilor,  parcurg drumurile nemarcate ale acestor căutări, la capătul cărora pot fi fericiți, trăind clipe de grație, sau pot fi nefericiți, descoperind frustarea despărțirii sau a iubirii neîmpărtășite …

Întotdeauna vor exista povești de dragoste, pentru că Dragostea este acel fir roșu care străbate omenirea, de când lumea …