George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

6

Al 18-lea episod, dedicat literelor T-Ț, din serialul inspirat de ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca adună pe firmament niște doamne care mai de care mai cool:
• două Doamne din Evul Mediu românesc (1,2),
• prima soprană din România care a cântat pe cea mai faimoasă scenă lirică a lumii, Scala din Milano (3),
• prima femeie chirurg din România (4),
• prima femeie astronom din România (5),
• o eroină a Primului Război Mondial (6),
• muza rebelă a lui Eliade și iubita lui Cioran (7).

Prima jumătate a secolului al XX-lea le-a adus pe scena lumii pentru a le urca apoi în lumina reflectoarelor și apoi printre stele, pe:
• cea supranumită ”marea doamnă a milenarului cântec românesc” (8),
• două actrițe cu har (9, 10).
Ultima, dar nu ceva mai prejos, este o supraviețuitoare: fiica unui fost premier liberal din perioada interbelică (11).

1. Dacă în episodul precedent una din personalitățile medievale românești era nefericita soție a lui Mihai Viteazu, Doamna Stanca (1560-1603), acest episod ne-o prezintă pe mama acestuia – ”Doamna” TUDORA (prima jumătate sec. XVI-1605).
Ghilimelele sunt puse de istorici din cauză că Tudora (ca și Oltea, mama lui Ștefan cel Mare) avea origini modeste, era femeie din popor: negustoreasă (sau cârciumăreasă) în Târgul de Floci (port comercial la vărsarea Ialomiței în Dunăre).
În documentele oficiale de mai târziu, Mihai Viteazu se autodeclara fiul natural al lui Pătrașcu cel Bun, domnitor timp de trei ani (1554-57) al Țării Românești. În toate documentele emise de cancelaria lui Mihai, ea apare cu titulatura de ”Doamna Teodora”, fiind dăruită de fiul ei cu moșii din județul Romanați.
După moartea tragică a voievodului, Tudora s-a călugărit la Cozia, sub numele de Tofana. A supraviețuit fiului său numai 4 ani, această ”fostă cârciumăreasă, ibovnică domnească, fugară, pribeagă, doamnă, călugăriță” cum o numea istoricul Nicolae Gane, a fost înmormântată în pronaosul bisericii Mănăstirii Cozia.

2. Dacă episodul dedicat literei R ne povestea despre fiicele lui Vasile Lupu – Maria Radzwill (cea mare) și Ruxandra (cea mică), acum aflăm cine a fost mama acestora – Doamna TUDOSCA (1600-1639, Iași), prima soție a lui Vasile Lupu, domn al Moldovei în perioada anilor 1634-53.
Când s-au căsătorit, Tudosca, vlăstar al unei familii boierești locale, avea 19-20 ani iar soțul ei era vornic la curtea lui Grațiani, precedentul domn al Moldovei care le-a fost și naș.
În perioada domniei și a primei sale căsnicii, Vasile Lupu a ctitorit Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, într-o frescă de aici apare imaginea cuplului domnesc cu cei trei copii (cele două fiice și un fiu care a murit la câteva luni după mama sa, la Istanbul) și tot aici a fost înmormântată Doamna Tudosca.
Imediat după moartea Tudoscăi, Vasile Lupu s-a recăsătorit cu Ecaterina Cercheza, originară din Crimeea, de neam tătăresc, frumoasă și cu aproape 20 ani mai tânără decât prima soție (cu 7 ani mai mare decât Maria, fiica cea mare a domnitorului). Ea a asistat alături de domn la nunțile domnițelor Maria și Ruxandra, restul poveștii ei o regăsiți la episodul literei C.

3. Elena TEODORINI (1857, Craiova – 1926, București) a fost prima soprană din România care a cântat pe cea mai faimoasă scenă lirică a lumii – Scala din Milano, și a fost ovaționată timp de 15 minute! Avea 20 ani și interpretase rolul Valentinei din ”Hughenoții” de Giacomo Meyerbeer.
Elena a avut ocazia să cunoască mari personalități ale timpului său: Giuseppe Verdi, Jules Massenet, Enrico Caruso, Sarah Bernhardt, I.L. Caragiale, Vasile Alecsandri, Regina Maria (litera M).
Compozitorul Jules Massenet i-a dedicat opera ”Irodiada”, ca dovadă de ”admirație completă și absolută.” În 1887 interpreta a refăcut pe cheltuiala sa teatrul din Craiova întemeiat de tatăl ei.
Elena era verișoară, pe ramură maternă, cu actrița Aristitza Romanescu (litera R).
În memoria sa, Opera Română din Craiova organizează anual Festivalul Internațional ”Elena Teodorini” aflat în acest an la cea de-a XIV-a ediție, în derulare de pe data de 10 octombrie până pe 16 noiembrie.

4. Marta TRANCU-RAINER (1875, Tg. Frumos, jud. Iași – 1950, București) – a fost prima femeie chirurg din România. Era fiica unor negustori armeni cu stare. A absolvit Facultatea de Medicină din Iași și un curs de medicină internă la Spitalul Colțea din București.
Postul de medic secundar în chirurgie l-a ocupat prin concurs și a început să profeseze, în pofida dezaprobării colegilor bărbați.
S-a căsătorit cu celebrul anatomist și antropolog Francisc Rainer, întemeietorul Institutului de Antropologie din București.
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizată cu gradul de maior, a realizat numeroase intervenții chirurgicale prin care a salvat sute de vieți. A condus, concomitent, spitalele Colțea, cel al Școlii de Poduri și Șosele precum și spitalul de chirurgie instalat în Palatul Regal, la cererea reginei Maria.
Marta a operat-o și pe Regină, la mână, unde avea o plagă infectată din cauza deselor expuneri la infecțiile răniților. Doctorița și regina au fost bune prietene.
După încheierea războiului, Marta a practicat în paralel cu chirurgia și ginecologia, la cabinetul ei particular, devenind unul din cei mai buni și solicitați medici ginecologi din București. Abia în 1935 a fost primită în Academia de Medicină.

5. Maria TEOHARI (1885, Giurgiu – 1975, București) a fost prima femeie astronom din România. După studiile liceale la ”Elena Doamna” și Școala Centrală din București, Elena a ales cursurile Facultății de Științe. Prin pasiunea pentru matematică și astronomie s-a făcut remarcată de Nicolae Coculescu, întemeietorul Observatorului Astronomic din București. Acesta a trimis-o la specializări la observatoarele astronomice din Paris și Nisa unde Elena a făcut observații asupra Soarelui, planetelor mici și asteroizilor. A revenit în țară în anul 1914 și a lucrat la Observator, rezultatele observațiilor sale asupra petelor solare și altor fenomene celeste s-au concretizat în numeroase articole de popularizare a acestui domeniu, publicate în revista ”Natura”.
Munca la Observator i-a slăbit vederea, a fost nevoită să treacă la catedră, predând matematica și astronomia la Liceul ”Domnița Ileana”. A fost autoarea a numeroase manuale de matematică. Pasiunea pentru știință s-a împletit cu cea pentru artă, dna. Teohari a făcut traduceri din germană, engleză, franceză, a avut talent la literatură și pictură, fiind și o fină pianistă.

6. Ecaterina TEODOROIU (1894, Tg. Jiu, jud. Gorj – 1917, Muncelu, frontul din Moldova) – ea este eroina Primului Război Mondial. Provenea dintr-o familie țărănească cu opt copii, părinții au sprijinit-o, cu mari eforturi financiare, să continue studiile la București, la Școala Normală ”Elena Doamna”, intenționând să devină învățătoare. Dar Primul Război Mondial a izbucnit în anul 1914, iar România a intrat în război în anul 1916, când Ecaterina avea 22 ani. Entuziastă ca întreaga suflare românescă, ea s-a înrolat în serviciul de infirmerie, activ în spatele frontului, îngrijind soldații români răniți în spitalul din Tg. Jiu.
Moartea fratelui ei, Nicolae, a determinat-o să intre în rândul trupelor combatante. A participat la bătălia de pe Jiu, iar după o lună, la Filiași, a fost rănită de un obuz. Faptele ei de curaj au fost răsplătite cu decorații și o avansare în gradul de sublocotenent chiar de către regele Ferdinand.
După o perioadă de refacere spitalicească la Iași, Ecaterina alege să lupte din nou, de data asta pe Frontul din Moldova. La Muncelu a căzut în luptă, în fruntea plutonului său. Avea numai 23 ani, dar a rămas în memoria a generații de români și în manualele de istorie drept ”eroina de la Jiu”. Rămășițele pământești i-au fost aduse la Tg. Jiu în anul 1921, iar la inițiativa Miliței Pătrașcu, sculptorița, în anul 1936 s-a ridicat un mausoleu care să-i protejeze mormântul, în centrul orașului.

7. Sorana ȚOPA (1898, Podul Turcului, jud. Bacău – 1986, București) – debuta în anul Marii Unirii, 1918, pe scena Teatrului Național din Iași, cu trei ani înainte de a absolvi Conservatorul de Artă Dramatică din același oraș. Recomandată chiar de Mihail Sadoveanu, ea a jucat atât la Compania Bulandra cât și alături de trupa Teatrului Național din București.
O adevărată divă interbelică, actrița a inspirat personaje literare – Sorana din ”Nopțile de sânziene” de Mircea Eliade, personajul feminin principal din ”Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu și, mai târziu, personajul literar cu același nume din romanul ”Intrusul” de Marin Preda (conform blogului ”De ieri și de azi”). Detalii interesante privind admiratorii literari ai Soranei Țopa și rivalitatea stârnită de ea între Eliade și Cioran găsiți aici, extrase de Maricel Chișcă chiar din presa vremii.
Personalitatea artistică a Soranei Țopa a avut și valențe literare, ea fiind apropiată cercurilor literare bucureștene care i-au apreciat debutul literar în versuri, proză și piese de teatru.
Numai în localitatea natală, Podu Turcului din județul Bacău, edilii au numit o stradă cu numele ei.

8. Maria TĂNASE (1913-1963, București) – puteam să jur că s-a născut undeva în Oltenia, dar eroare!… locul nașterii este București. A avut numai patru clase, familia prea săracă nu i-a putut asigura mai multă școală, trebuia să muncească alături de frații și părinții săi.
Șansa s-a ivit prima dată sub forma unui concurs organizat de Teatrul ”Cărăbuș” condus atunci de Constantin Tănase. A câștigat concursul și a fost distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă ”Cărăbuș-Expres” pe afișul căruia figura sub pseudonumele Mary Athanasiu. Aici a descoperit-o folcloristul Harry Brauner care i-a pregătit lansarea, în data de 20 februarie 1938 Maria Tănase debuta la Radio! În același an, la un spectacol, Nicolae Iorga o aude și o numește ”Pasăre Măiastră”. Considerată reprezentativă pentru sufletul românesc, anul următor a cântat în fața președintelui american în exercițiu Franklin Delano Roosvelt, cu ocazia Expoziției Internaționale de la New York.
Din pricina prieteniei cu intelectualii evrei, Maria Tănase a fost interzisă de legionari o perioadă (oct. 1940 – ian. 1941).
În timpul războiului, ea a participat alături de alți mari artiști (George Enescu, George Vraca, Constantin Tănase) la spectacolele organizate pentru răniți sau la unități militare.
Începând cu 1945, a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică. În anul 1957, a jucat în filmul ”Ciulinii Bărăganului”, coproducție franco-română după romanul lui Panait Istrati.
Datorită numeroaselor turnee și a succesului internațional, Maria a fost curtată de serviciile de spionaj englez, francez, german.
A fost supranumită ”Edith Piaf a României”, ”Mitul Tănase”, ”Privighetoarea”. Despre ea, Constantin Notarra spunea că avea o voce care ”exprimă sufletul unui loc și al unui timp. Când cânta ea,… parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase.” S-a stins la numai 50 ani, fiind condusă pe ultimul drum, la cimitirul Bellu, de zeci de mii de oameni.
Imobilul unde a trăit Maria Tănase, în anii 1950-53, situat pe str. Ion Brezoianu 18, poartă o plăcuță memorială. Edilii din București, Timișoara și Craiova au numit câte o stradă cu numele ei.

9. Sanda TĂTĂRESCU-NEGROPONTE (1919, Tg. Jiu – 2009, București) sau o viață care a dovedit cât este de mică (sau mare) distanța de la înalta societate la dușman al poporului și înapoi.
Era fiica lui Gheorghe Tătărescu (1886-1957), prim-ministru, ministru de externe, politician de frunte liberal și al Arethiei. Sanda a avut o educație aleasă: liceul la ”Notre Dame de Sion” din București, studii de muzică și decorațiuni interioare la Londra, a început Dreptul la Universitatea din București. La 21 ani s-a căsătorit cu Ulysses Negroponte.
Un an mai târziu, România a intrat în al doilea Război Mondial și Sanda a lucrat ca voluntar la Crucea Roșie, pe ambulanța care transporta răniții de la aeroport la spitale. Schimbarea de regim a prins-o în țară, alături de toată familia și la 33 ani a fost condamnată la cinci ani de închisoare, pentru singura vină de a fi fiica lui Gh. Tătărescu.
După eliberarea din închisoare, ea reușește să plece în Occident. A avut zile să prindă și a doua schimbare și să continue tradiția familiei: după 1990 revine în țară și este aleasă ca senator liberal în primul Parlament postdecembrist.
Conform cu hotnews.ro, după retrocedarea unei părți din avere, dna. Tătărescu-Negroponte se număra printre primele 10 cele mai bogate femei din România.
Este cel mai longeviv personaj feminin al acestui episod: 90 ani, alături de Maria Teohari, prima femeie astronom din România.
În județul Gorj, o culă care a aparținut familiei Tătărescu se păstrează încă în formă bună, fiind în circuitul public și poate fi văzută aici.

Alte două reprezentante ale artei dramatice, mai apropiate una de alta ca generație, au fost Vasilica TASTAMAN ( 1933, Brăila – 2003, București) și Rodica TAPALAGĂ (1939, Dorohoi, jud. Botoșani – 2010, București).

10. Vasilica TASTAMAN nu a avut studii dramatice, i-au fost de ajuns talentul și prezența scenică extraordinară cu care a debutat în anul 1949, la numai 16 ani, pe scena Teatrului de Stat din Brăila, după care a fost selectată în echipa de actori condusă de Lucia Sturdza-Bulandra.
A contribuit la fondarea Teatrului de Comedie din București, pe scena căruia s-a maturizat artistic. Din piesele jucate aici, numeroase, amintesc numai una – ”După cădere” de Arthur Miller în care a interpretat-o pe Marilyn Monroe. Din filme, amintesc numai seria Brigăzii Diverse. În anul 1981, a emigrat în Suedia. A revenit pe scena teatrului românesc în februarie 2003 unde, în timpul proiectului la care lucra (”Audiția” la Tetrul de Comedie) a decedat, răpusă de hepatită.
O stradă din Brăila natală îi poartă numele, spre amintire.

11. Rodica TAPALAGĂ a absolvit în promoția anului 1959 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” din București. A debutat cu rolul Lizei Doolitle în ”Pygmalion” de G.B. Show pe scena Teatrului Național din Craiova unde a activat în perioada 1959-61. În stagiunea 1961-62 este invitată să joace la teatrul Bulandra din București, unde rămâne până în anul 1977, când se transferă la Teatrul Mic (1977-82), revenind apoi la Bulandra (1981-2000). A fost foarte apreciată de public, de-a lungul carierei jucând roluri remarcabile sub bagheta a mari regizori: Liviu Ciulei (Azilul de noapte, O scrisoare pierdută, Opera de trei parale), Lucian Pintilie (D-ale carnavalului), Alexandru Darie (Trei surori), Cătălina Buzoianu (Dimineața pierdută), Alexa Visarion (Unchiul Vanea), Alexandru Tocilescu (Tartuffe).
În film a debutat încă din studenție; au urmat numeroase alte apreciate roluri într-o bogată filmografie, dintre care unele au fost premiate: pentru rolul Aglae din ”Tănase Scatiu” a primit premiul ACIN (1976), iar pentru cel din ”Sistemul nervos” în regia lui Mircea Danieluc, premiul ”Cuvântul” (2005). În anul 2001 a fost premiată de UNITER pentru întreaga activitate artistică. Este fermecătoare definiția dată actoriei, așa cum se desprinde din cuvintele actriței: ”Jocul de-a fi mereu alt «tu», ce joc minunat!”.
Actrița a plecat dintre noi acum cinci ani. I-a fost dedicat un site care-i poartă numele, foarte bine documentat despre întreaga ei biografie și activitate artistică.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

6 COMMENTS

  1. Ca deobicei, am apreciat capacitatea ta de sinteza, dar fara a pierde nici o caracteristica esentiala,a acestor Doamne ale Romaniei !
    Am sesizat, si nu e prima oara, ca suntem prea nerecunoscatori,fata de aceste celebritati, abia o denumire de strada, o placa memoriala,
    doar cu atat ne aratam recunoscatori,pentru ce au facut ele in viata lor ?Nu prea ne aratam mandri de faptele romancelor noastre !?
    Felicitari.Antoaneta si zile frumoase !

    • Fiecare capitol este o provocare dar imi face plăcere să compun fiecare episod al acestui serial, asemeni unei broderii… Am și cu ce lucra, avem de-a face aici și cu nume celebre, ca Maria Tănase, dar și cu descoperiri, cum ar fi prima femeie astronom, prima femeie chirurg și prima soprană din România – despre ele acum am aflat! Ca de obicei, această carte îmi oferă variate și plăcute surprize!

      Cât despre memoria lor, reacțiile oficiale sunt modeste, m-am mirat că nici măcar Maria Tănase nu are casă memorială, dar probabil că locuința aceea nu a fost proprietatea ei. Placa memorială a fost pusă abia în 2003! Sau ce poți spune de cazul Margaretei Sterian, pictorița, care a lăsat locuința sa din București și tablouri spre a fi expuse acolo, dar treaba s-a împotmolit pe la Ministerul Culturii… de-ale birocrației sau de-ale nepăsării 🙁

  2. P.S. Am uitat sa-ti reamintesc faptul ca a existat si un pictor roman, denumit ”Pictorul de Aur”,un ilustru renascentist Gheorghe Tattarescu
    sarbatorindu-se pe 24 octombrie 193 de ani,de la nastere.Sarbatorirea si simpozionul au avut loc la biserica ”Buna Vestire” din Giurgiu,pe
    care a pictat-o.A mai pictat 50 de biserici,iar lucrarile lui au fost expuse la Muzeul memorial Pictor Gheorghe Tattarescu,pe strada Domnita
    Nastasia.Ar mai fi multe de spus….

    • Gheorghe Tăttarescu l-a avut ca profesor pe Ștefan Luchian. Din nefericire, desi există un muzeu dedicat pictorului, nu l-am găsit niciodată deschis. Explicația este că nu este deschis publicului (aparține de Muzeul Bucureștiului).

      Enciclopedia nu specifică vreo legătură de rudenie cu familia lui Gheorghe Tătărescu, fostul premier liberal și tatăl Sandei Tătărescu-Negroponte. Și numele sunt diferite, cel al pictorului are dublu t.

  3. Draga mea, uneori mă gândesc să las toate baltă, să caut cărțile acestea și să încep să le citesc fără să mă mai opresc până când nu le termin! Numai tu ești de vină! 😀

    • Înțeleg, îmi asum vina!
      Și eu abia am reușit să găsesc timp să citesc, cel puțin cărțile despre care am publicat recenzii până acum, dar mai am un teanc necitite la care mă uit cu jind. Sper că voi reuși să le strecor în programul meu.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here