George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

0

Episodul cu numărul 21 din serialul inspirat de ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca inaugurează cu litera A partea a doua care este dedicată doamnelor aflate încă în viață.

Născute în deceniul al doilea al secolului trecut, cele două doamne nonagenare ale episodului de față sunt ANA de România (n. 1923, Paris, Franța) și Mitzura ARGHEZI (n.1924, București) – actriță, fiica poetului Tudor Arghezi; de fapt în viață este numai prima, a doua a decedat recent, în acest an.

ANA de România este soția regelui Mihai I (1927-30, 1940-47).
Ce origine are ea? Este jumătate austriacă (după tată – principele Rene de Bourbon-Parma) și jumătate daneză (după mamă, principesa Margareta a Danemarcei)
Ce studii are Ana de România? A studiat pictura la Paris, cursurile unei școli de artă la New York.
Ce a făcut în timpul celui de-al doilea Război Mondial (1939-45)? În timpul luptelor din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania a participat ca infirmieră, sub drapelul Franței. Pentru aceasta a fost decorată cu Crucea de Război a Republicii Franceze.
Când și unde l-a cunoscut pe regele Mihai I? După război, pe data de 20 noiembrie 1947, la Londra, cu ocazia cununiei principesei Elisabeta (viitoarea regină Elisabeta II a Marii Britanii).
Deși la scurt timp a intervenit un eveniment neprevăzut pentru rege – abdicarea lui pe 30 decembrie 1947, cei doi au rămas împreună și a urmat căsătoria care a avut loc la Atena, pe data de 10 iunie 1948. Ea era catolică, el ortodox, cei doi au dorit o ceremonie ortodoxă, motiv pentru care Papa nu a consimțit la această căsătorie, iar familia ei nu a participat la nuntă. Cuplul a locuit pe rând la Florența, la Laussane (unde se nasc primele trei fiice), în Anglia și din 1956 din nou în Elveția, la Versoix. Împreună au cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.

În anii 40 ai secolului trecut, chiar în timpul celui de-al doilea Război Mondial (plus un an după încheierea acestuia) apar pe scena lumii șase doamne dintre care patru au avut o reală chemare artistică, iar două în cea a literelor, însă în mod diferit: ca lingvistă și respectiv scriitoare. Să vedem cine sunt ele:
Cele două ANDRONACHE – Doina și Aurora – sunt surori, fiicele lui Ioan Andronache, prefect al județului Tutova, director în Ministerul de Externe și Ministerul Comerțului, în timpul regimului comunist, și a basarabencei Alexandra (născută Moraru), crescute într-o casă în care se întâlneau personalități culturale ale vremii precum Petre Constantinescu-Iași, Mihail Sadoveanu, bassul Petre Ștefănescu-Goangă, Emil Gavriș, Mihai Beniuc, Titus Popovici ș.a., ele s-au îndreptat spre o carieră artistică, fiind atrase de lumea spectacolului în mod diferit.

Doina ANDRONACHE (n. 1942, comuna Brânzeni, județul Orhei, Basarabia) – balerină și regizor coregraf. A studiat baletul și coregrafia timp de 9 ani la Liceul de Coregrafie din București. În 1961 a intrat prin concurs la actuala Operă Română unde a fost promovată în scurt timp în roluri solistice (Giselle, Coppelia, Frumoasa din pădurea adormită – au fost rolurile ei de debut ca solistă pe această scenă). În 1964 s-a căsătorit cu balerinul și coregraful Cornel Patrichi. În perioada 1968-70 cei doi colaborează cu teatrele de revistă Constantin Tănase din București și Fantasio din Constanța, pe lângă implicarea lor în numeroase spectacole și emisiuni de televiune, filme artistice de lungmetraj. În 1970, Doina a revenit pe scena Operei Române. În 1973 cei doi divorțează după un mariaj și o colaborare artistică de 9 ani. Ea se specializează ca coregraf, realizând coregrafii și mișcarea scenică pentru spectacole de teatru, emisiuni de varietăți, operă și balet. A condus departamentul de balet de la Opera Română unde a pus în scenă o serie de spectacole – ”Camerata Coregrafică”, ”Mozartiana”, ”Seara franceză”.
A fost distinsă cu Ordinul ”Meritul cultural” în grad de ofițer în anul 2004, pentru întreaga activitate artistică.

Aurora ANDRONACHE (n. 1944, Bârlad, județul Tutova) – realizator de televiziune. Din copilărie a intrat prin concurs și a participat la emisiuni de umor și teatru pentru copii ale Radiodifuziunii Române. A fost violonistă în orchestra simfonică a Conservatorului bucureștean, apoi solistă vocală în corul de cameră ”Madrigal”. A lucrat la TVR în perioada 1969-89 ca regizor muzical, realizând emisiuni, reportaje, videoclipuri. Este autoarea primele videoclipuri muzicale românești. În 2000 s-a retras definitiv din activitate.

Doina ANASTASIU (n. 1946, București) – regizor artistic. Pregătirea sa este o interesantă combinație a Liceului de Coregrafie din București cu Facultatea de Filologie a Universității București, secția limba și literatura româno-franceză, absolvită în 1971. Până în anul 1975 a activat ca balerină la teatrele bucureștene Ion Vasilescu și Constantin Tănase. Apoi devine regizor de montaj, iar din 1990 regizor artistic, la Televiziunea Română. A regizat showuri muzicale de televiziune, filme coregrafice, un documentar despre Panait Istrati, festivalurile de muzică – cel național, de la Mamaia și cel internațional – ”Cerbul de aur” (1992-2007). În perioada 1998-2003 a fost director artistic la Antena 1 și lector la Catedra Multimedia din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematrografică I.L. Caragiale.

Violeta ANDREI # (n.1941, Brașov) – actriță. Fiica unor intelectuali, Ioan și Maria Pop, a studiat coregrafia și pianul de la vârsta de 5 ani. Absolventă (1961) a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie din București, a debutat pe scena tetrului Giulești. În perioada 1966-90 a jucat pe scena Teatrului L.S. Bulandra, unde a dat viață la zeci de roluri. Tot în 1966 a debutat în cinematografie, cu filmul ”Golgota” în regia lui Mircea Drăgan.
Ultimele ei apariții au fost episodice, în telenovele românești ca ”Păcatele Evei” (2005), ”Nimeni nu-i perfect” (2008).

Trecem la domeniul literelor cu:
Gabriela ADAMEȘTEANU (1942, Târgul Ocna, județul Bacău) – scriitoare. A primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei pentru debutul editorial cu romanul ”Drumul egal al fiecărei zile” în anul 1975, dar se pare că larga notorietate i-a fost adusă de punerea în scenă, în perioada 1986-90, a romanului său ”Dimineața pierdută” de către regizoarea Cătălina Buzoianu, la Teatrul L.S. Bulandra, cu actori de prestigiu, precum Tamara Buciuceanu-Botez, Gina Patrichi (litera P), Victor Rebengiuc, Marcel Iureș ș.a.

Aceasta după ce, în 1983, același roman fusese premiat cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Urmează cărți de publicistică: ”Obsesia politicii” (1995), ”Cele două Românii” (2000), urmate de romanele ”Întâlnirea” (2003, 2007) și ”Provizorat” (2010, Premiul pentru proză al revistei Observator cultural în 2011).

În mare sau mică măsură în opera sa se răsfrânge propria viață cu experiențele Gabrielei Adameșteanu omul. Fiică de profesori, a fost elevă la liceu în Pitești (1956-60), apoi studentă la Facultatea de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București (absolvită în 1965), redactor la mai multe edituri – Editura Enciclopedică Română (1984-74), Editura Științifică și Enciclopedică (1974-84) și Cartea Românească (1984-89).

Ce nu am știut până acum a fost faptul că Gabriela Adameșteanu a semnat alături de Ana Blandiana și Gabriel Liiceanu, în toamna anului 1989, un memoriu de sprijin pentru Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, aflați în conflict cu autoritățile comuniste.

Nadia ANGHELESCU## (n. 1941, comuna Hărțăgani, județul Hunedoara) – arabistă. A urmat cursurile universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția arabă-română (1957-1961), unde și-a desfășurat activitatea, de la preparator la profesor. Din 1971 este doctor în lingvistică. Șefă a Catedrei de Limbi Orientale, apoi director al Centrului de Studii Arabe al Universității din București, de la deschidere (1994) și până în prezent. A ținut cursuri de antropologie și lingvistică arabă, în țară și străinătate, inclusiv conferințe la universități din Damasc, Alep (1975), Qatar (1993), Beirut, Tripoli (1995), Abu Dhabi (1997). Dintre lucrările proprii o menționez pe cea mai recentă din Enciclopedie – ”Identitate arabă: istorie, limbă, cultură” (2009). Conform cu ”Adevărul”, doamna profesoară și-a lansat în anul 2013 ”Micul jurnal cu amintiri” publicat la editura Polirom. După acesta, conform cu propriul site, a urmat în anul 2014, tot la Polirom, a doua ediție a cărții ”Introducere în Islam”.

Deceniului al cincelea aparțin alte două personalități feminine proeminente, în domenii diferite:
Doris ANDRONESCU (n. 1957, comuna Gherghița, județul Prahova) – medic, director general al Centrului medical Sanador care la înființare, în anul 2001, era prima clinică privată din România. Doamna este și membră a două fundații: una pentru restaurarea muzeelor Mina Minovici și alta pentru reducerea numărului de nou-născuți cu malformații congenitale și prevenirea abandonului copiilor cu astfel de afecțiuni.
Doina ACSINTE (n.1959) – prim balerină a Operei Naționale din București în perioada 1983-1992, după care din 1993 maestru de balet și solistă a Companiei ”Orion Balet” în piese de balet contemporan. În 2005 a primit Premiul de excelență pentru întreaga activitate artistică din partea Ministerului Culturii.

Anii 60 ne-au adus un triptic de personalități feminine care excelează în diferite fațete ale muzicii clasice (una dintre ele se distinge prin inovații în acest domeniu), alături de două doamne ale designului vestimentar și două sportive:

Cristina ANGHELESCU (n.1961, București) – violonistă și solist concertist permanent al Orchestrei Naționale Radio din București, apreciată în țară și străinătate, a fost invitată să concerteze pe scene importante din străinătate sub bagheta unor dirijori renumiți ca Leif Segerstam, Jukka Saraste, Eric Bergel, sau în recitaluri camerale. O puteți viziona aici într-un spectacol aniversal al Colegiului Național de Arte ”Dinu Lipatti” din 31 martie 2014.

Ana-Maria AVRAM (n.1961, București) – compozitoare, pianistă, dirijoare. Doctor în estetică muzicală (Sorbona – 1992) și doctor în științe muzicale (1996). Multe din lucrările sale au fost prezentate în premieră la București, New York, Boston, Viena, Paris, Londra, Nancy, Alicante, Basel, Moscova, Belgrad, etc. în interpretarea unor ansambluri celebre. Unele din compozițiile sale originale pot fi audiate aici.

Irinel ANGHEL (n. 1969, București) – compozitoare, pianistă. Doctor în științe muzicale din 2003. A compus lucrări instrumentale, muzică de cameră, lucrări simfonice, muzică de teatru, muzică experimentală. Ea și chitaristul și compozitorul Sorin Romanescu sunt promotorii unei noi formule estetice, un exemplu în acest sens fiind albumul pe care l-au înregistrat împreună sub numele ”Guitar Hands on a Singing Body” (2011).
A fost distinsă cu numeroase premii dintre care menționez Premiul ”George Enescu” al Academiei Române (1999) și Premiul ”Uchimura” acordat de Institutul Internațional de Teatru (UNESCO) pentru muzică originală a spectacolului de teatru (2002). Artista are un site personal: irinelanghel.eu.

Venera ARAPU (n. 1968, Ploiești) – designer vestimentar. A absolvit Facultatea de Arte Plastice a Universității Naționale de Artă din București, instituție unde predă din 2010. Colaborarea cu Alexander McQueen (casa Givenchi) i-a influențat decisiv devenirea profesională. Cu experiența acumulată, ea a fondat brandul internațional care îi poartă numele – societatea franceză ale cărei produse sunt realizate în România. În 1999 Venera Arapu a lansat la Paris prima colecție de autor. A devenit un nume recunoscut în lumea modei de la Milano, New York sau Tokyo. Noutățile privind creația recentă a Venerei Arapu sunt prezentate pe pagina ei de FB și pe site-ul propriu.

Wilhelmina ARZ (n.1969, Galați) – designer vestimentar. A absolvit Facultatea de Amenajări Interioare a Universității Naționale de Artă din București. A început să experimenteze în lumea modei din anul 1997, când a colaborat ca designer cu brandurile românești TinaR și Just Sons Studio. În 2002 a lansat prima colecție de autor, la Iași, în cadrul Romanian Fashion Week. Au urmat în 14 ani alte 27 colecții personale bazate pe piese unicat și de serie mică care surprind prin culoare, linii clasice în interpretare modernă sau țesături sofisticate. A creat și costume pentru piese de teatru. Ce mai creează nou Wilhelmina Arz? se poate vedea în pagina ei de FB!

Și sportivele au o contribuție la acest episod, sunt două olimpice: canotoarea Rodica ARBA-PUȘCATU (n. 1962, comuna Petricani, județul Neamț) și gimnasta Simona AMÂNAR (n. 1979, Constanța).
Rodica Arba-Pușcatu – perioada de vârf a carierei sale l-au reprezentat Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984) și apoi cele de la Seul (1988), unde a câștigat aurul la proba de echipaj de doi rame fără cârmaci. Pentru aceasta și numeroase alte rezultate sportive de vârf ea a fost distinsă cu Ordinul ”Meritul Sportiv” clasa I (2004).
Simona Amânar a participat la două ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, la Atlanta (1996) unde a luat o medalie de aur (sărituri), alta de argint (sol) și una de bronz (individual compus și concursul pe echipe) și apoi la Sidney (2000) unde și-a adjudecat două medalii de aur (individual compus și concursul pe echipe) și una de bronz (sol).
La Sidney a executat o săritură care a rămas în istoria gimnasticii mondiale, iar după omologarea de către Federația Internațională de Gimnastică îi poartă numele: săritura ”Amânar”. De atunci nu a fost executată prea des din cauza gradului mare de dificultate (răsucirile în aer însumează 900o!)
Rezultate remarcabile a avut și la Campionatele Mondiale de gimnastică, precum și la cele europene. Meritele sale au fost recunoscute de Federația Internațională de Gimnastică prin acordarea trofeulul ”Sport Award” (2000) și admiterea ei în International Hall of Fame.
Reproduc un fragment dintr-un interviu acordat de S.A. cuprinzând punctul ei de vedere cu privire la feminitate și modele de urmat:

”AGERPRES: Femeia zilelor noastre mai știe să-și impună respectul semenilor?
Simona Amânar-Tabără: Femeia din ziua de azi are demnitate. Nu trebuie să ne luăm după ce apare în media. Din păcate, nu sunt promovate modelele de femei puternice, pline de demnitate, care au răzbit în viață. Trebuie să înțelegem că nu doar sexul este important într-o societate sănătoasă și să distingem damele de companie de femei. Sigur că aspectul fizic, modul cum o femeie se îngrijește sunt aspecte foarte importante și de apreciat, dar de aici până la promovarea în exces a părții feminine, care trăiesc doar sub acest aspect, este o cale lungă. Da, ele sunt frumoase, atrăgătoare, dar asta nu este totul; ba mai mult, nu cred că reprezintă modele de urmat. Independența femeii moderne din ziua de azi este dată de caracterul și de realizările ei, nu doar de modul cum arată sau se unduiește în fața camerelor tv.”

Interviul, pe care l-am găsit foarte interesant, îl puteți citi în întregime aici.

*
* *

# Actrița a fost soția ministrului de externe comunist Ștefan Andrei (decedat în 2014). Conform cu folclorul urban comunist promovarea ei în atâtea roluri ar fi fost pe ”pile” – ca soție a unui demnitar comunist. Pentru Ștefan Andrei mariajul nu a fost de bun augur în cariera politică pentru că detronarea lui din funcția de ministru de externe, în anul 1985, de către Elena Ceaușescu, ar fi avut drept cauză gelozia acesteia pe frumusețea Violetei (partea adversă susține că din pricina decolteului ei generos care nu cadra cu protocolul). Oh, Sic transit gloria mundi ! Toți s-au dus pe calea întregului pământ, în afară de Violeta care era mult mai tânără decât restul personajelor.
## Este soția lui Mircea Anghelescu ( n.12 martie 1941, București ) – cercetător literar, critic literar, filolog, istoric literar, paleograf și pedagog român. A fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit. Ultima carte a lui, lansată recent Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti, pe 15 dec. anul acesta, este volumul Lîna de aur. Călătorii şi călătoriile în literatura română, apărut la Editura Cartea Românească, disponibil şi în ediţie digitală.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here