George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

Partea a doua din ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca pune în valoare adevărate doamne care trăiesc printre noi; al 22-lea episod este consacrat celor al căror nume începe cu litera B. Să le cunoaștem prin ceea ce s-au făcut ele remarcate.

Spre deosebire de episodul precedent, începem cu un grup de șapte doamne venerabile aflate la al optulea deceniu al vieții, deci o viață lungă dedicată unei pasiuni: creație muzicală, creație literară, actorie, regie sau interpretarea muzicii de operă. Să intrăm în detalii:

Carmen Petra BASACOPOL (1926, Sibiu) – compozitoare și profesor de armonie, contrapunct și forme muzicale la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”. Face parte din școala de compoziție fondată de George Enescu deoarece a valorificat într-o manieră proprie resursele spirituale ale ethosului românesc. A debutat în componistică în anul 1952, de atunci a semnat zeci de opusuri, opere, balet, muzică simfonică, lucrări vocal-simfonice, piese pentru ansambluri de cameră. A făcut parte din numeroase jurii ale unor concursuri internaționale de muzică clasică. I-a fost decernat premiul ”George Enescu” al Academiei Române (1980) și Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004).

Cum a început totul? A studiat de la vârsta de 4 ani pianul cu mama sa. A absolvit cursurile Facultății de Filozofie (1945-1949) cu magna cum laude, și compoziția la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu” din București (1949-1956). Obține doctoratul în muzicologie la Sorbona (1976) pe tema originalității muzicii românești, așa cum apare ea în operele lui Enescu, Jora și Paul Constantinescu.

Annie BENTOIU (1927, București) – scriitoare, traducătoare. Fiica medicului Constantin Deculescu, secretar de stat în guvernele țărăniste, și a unei elvețience stabilite în România. După bacalaureatul la Școala Centrală din București (1945), a urmat cursurile Facultății de Drept din cadul Universității din București și ale Institutului Francez (literatură și istorie) pe care le-a înrerupt în 1949, când s-a căsătorit cu muzicianul Pascal Bentoiu. În timp ce rude ale sale erau închise pe motive politice, Annie Bentoiu a lucrat ca funcționară la o fabrică de confecții (1950-1954), apoi ca traducător de limba franceză.

Trăind două răsturnări ale ordinii politice și grozăvia celui mai înspăimântător secol al mileniului care a trecut, d-na Bentoiu și-a scris memoriile sub titlul ”Timpul ce ni s-a dat” în două volume, primul editat în 2000, reeditat în 2007, al doilea publicat în 2006. Despre acestea istoricul Vladimir Tismăneanu aprecia că ”recreează o lume distrusă de zelul barbar al comuniștilor înfeudați Moscovei”.

Literatura română contemporană mai este consistent reprezentată în acest episod de alte nume mari:
Ana BLANDIANA (1942, Timișoara) – poetă, publicistă. Pe numele real Otilia Valeria Coman, pseudonimul Blandiana (după numele comunei din județul Alba de unde este originară mama sa) l-a folosit prima dată în 1959, când a debutat literar în revista ”Tribuna” din Cluj. Tatăl ei, licențiat în drept și teologie, a fost deținut politic. Ea a urmat cursurile universitare la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Sunt două pagini cu informații despre dizidența ei, despre poeme și premii o mulțime, dar și eforturile depuse pentru recuperarea unei părți de istorie care altfel ar fi fost uitată prin înființarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet. Cea mai recentă carte a ei este ”Fals tratat de manipulare” (2013).

Constanța BUZEA (1941, București) – poetă. Opera sa cuprinde peste 20 de volume de poezie, primul în 1968, ultimul în 2008. În 2009 a publicat ”Creștetul ghețarului. Jurnal 1969-1971” despre anii petrecuți alături de poetul Adrian Păunescu (cu care a fost căsătorită între 1961-76).

Adriana BITTEL (1946, București) – prozatoare. Îmi plac recenziile pe care le face în ”Formula AS” pentru noutățile editoriale, un adevărat ghid de lectură pentru un public larg! Ultimul ei volum de proză scurtă se numește ”Cum încărunțește o blondă” și a fost lansat în 2006.

Cele două BUCIUCEANU – Tamara și Iulia – sunt surori, amândouă născute în Basarabia, la Tighina.
Tamara BUCIUCEANU-BOTEZ (n. 10 august 1929) – actriță. A început studiile de actorie în 1948 la Institutul de Teatru ”Vasile Alecsandri” din Iași de unde s-a transferat la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică pe care l-a absolvit în 1952. A început prin a interpreta numeroase roluri, nu neapărat principale, pentru că a dorit să joace mult și a urmat sfatul profesorului său, Nicolae Bălțățeanu, de a a face dintr-un rol secundar o bijuterie interpretativă și astfel nu va trece neobservată. Sfatul a fost bun, așa a fost remarcată!

Rol după rol, cu un palmares teatral uriaș și diversificat, de la teatrul clasic, la cel de revistă, la cel de operetă (datorită timbrului de mezzo-soprană), la roluri de film, la teatrul puse în scenă pentru televiziune, la teatrul radiofonic (zeci de spectacole timp de peste șapte decenii), d-na Tamara Buciuceanu-Botez a dobândit pe drept titlul de ”Doamna comediei românești”.

Admirată și apreciată ca o comediană cu forță de improvizație nesecată, ea a surprins deopotrivă și în roluri dramatice.

Ca septuagenară a susținut un palmares uimitor, realizând spectacole la care biletele se epuizau rapid, în aceeași stagiune la Teatrul Național – ”Așteptând la Arlechin” de Noel Coward, la Teatrul de Comedie – ”Nepotul” de Adrian Lustig, la Teatrul Odeon – ”Cumetrele” de Michel Tremblay.

Zece ani mai târziu o regăsim pe scena Tetrului L.S. Bulandra în rolurile principale din ”Mamouret” de Jean Sarment și ”Însemnările unui necunoscut” de Dostoievski.

A fost premiată de UNITER pentru întreaga activitate (2004) și cu un premiu de excelență (2010); pentru întreaga carieră cinematografică a primit Premiul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) în anul 2008. Acestea sunt numai trei dintre cele peste 20 de premii de interpretare primite de-a lungul carierei.

Doamna Tamara Buciuceanu-Botez este societară de onoare a Teatrului Național I. L. Caragiale și a Teatrului de Operetă ”Ion Dacian”, ambele din București, trăind în contibuare o frumoasă poveste de dragoste împărtășită cu publicul, ”partener fidel, care mi-a dat în permanență puterea să joc” – conform spuselor sale.

Iulia BUCIUCEANU (n. 25 iunie 1931) – interpretă de operă. O voce superbă și echilibrată de mezzo-soprană și un artist extrem de modest. A fost căsătorită cu actorul George Constantin și este mama actorului Mihai Constantin (cel care a debutat cu rolul Ionică în filmul ”Liceeni” alături de mătușa sa, Tamara Buciuceanu-Botez).

A urmat cursurile Conservatorului din Iași apoi, după trei ani, a continuat studiile la cel din București. A fost remarcată încă din anul II, când a debutat cu rolul Ondine din ”Rusalka” de Dargomijski, continuând cu alte roluri într-o interpretare apreciată pe scena Operei Naționale din București. A fost premiată la concursuri internaționale – cel de canto de la Viena (1959), cel de operă de la Helsinki (1962). În turneele Operei Române în țară și străinătate, ea a interpretat roluri principale în operele lui Verdi (Bal mascat, Aida), Wagner (Die Walkure, Tannhauser, Der fliegende Hollader), Musorgski (Boris Godunov) ș.a.

La împlinirea vârstei de 80 ani, Opera Română a sărbătorit-o printr-un spectacol aniversar al operei ”Aida” de Verdi. Într-un interviu dat Revistei Muzicale, intepreta evocă momente, fericite și nefericite, din cariera sa. Îl puteți citi aici.

Elisabeta BOSTAN (1931, Buhuși, jud. Bacău) – regizoare, șef al catedrei regie film (1990-1995) și decan al facultății de Film a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București (1996).

Cu 12 lungmetraje, 11 scurtmetraje, un serial și 11 filme documentare, a primit, la 2 martie 2009, Premiul ”Gopo” pentru întreaga activitate și titlul de doctor honorius causa din partea UNATEC în 2011. A fost premiată încă de la primele filme, în 1965, la Bruxelles, pentru cel mai bun film folcloric – ”Nunta în Țara Oașului”.
Au rămas în amintirile copilăriei mele filmele sale pentru copii, cu eroi copii, mai ales ”Veronica” m-a făcut să fiu geloasă pe interpreta Lulu Mihăescu, întrebându-mă unde și cum se făceau casting-urile atunci, că tare am dorit să fi jucat și eu un rol în lumea aceea de basm pe care o crease în film. Nu de altceva, dar Lulu Mihăescu (pe numele ei real Luminița Petre) era fix de vârsta mea. Deosebirea este că acum ea este în Canada, profesoară de pian.

Revenind la regizoare, de reținut numărul mare de premii acordate: pentru seria ”Năică” – 13 premii din care 7 internaționale, pentru ”Amintiri din copilărie”, ”Veronica”, ”Mama”, ”Saltimbancii”, serialul ”Fram” – peste 40 de premii naționale și internaționale.

A fondat Festivalul Internațional de Film Studențesc ”CineMAiubit” (1996) ca rampă de lansare pentru regizori debutanți, între care Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu sau Cristian Nemescu.

Din aceeați breaslă regizorală, dar din generații care i-au urmat, acest episod le alătură pe doamnele Cătălina Buzoianu și Tereza Barta.

Cătălina BUZOIANU (1938, Brăila) – regizoare, profesor la catedra de Regie teatru a Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București (1975), decan al Secției de Teatru din Universitate (1990).

A absolvit Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Regie teatru în anul 1970, după care a activat ca regizor permanent la Teatrul Național din Iași (1970-1975), Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1971-1975) și în București la Teatrul Mic (1979-1988) și Teatrul L.S. Bulandra (1975-2001). A regizat și operă, precum și spectacole în străinătate. A primit numeroase premii pentru montările sale regizorale, ultimul fiind cel acordat de UNITER pentru întreaga activitate, în anul 2001. Mai jos, o imagine din ”Dimineața pierdută” – adaptarea proprie după romanul omonim al Gabrielei Adameșteanu (litera A), unde rolul principal – Vica Delcă, este interpretat ca nimeni alta de Tamara Buciuceanu-Botez.

Ultimul spectacol important pe care l-a semnat d-na Buzoianu este „Scamatorul din Lublin”, după romanul lui Isaac Bashevis Singer, laureat cu premiul Nobel în 1978, cu actorul Veaceslav Grosu, în rol principal. Spectacolul a avut premiera în luna februarie 2010, la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti (nu mai figurează în programul stagiunii curente).

Tereza BARTA (1954, București) – regizor de film documentar. Este fiica soților Gabriel și Dona Barta, amândoi regizori de film documentar la Studioul ”Alexandru Sahia” și absolventă a Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Regie film, pe care l-a absolvit în 1977. Încă de la debut, cu ”Vara scurtă” (1984) s-a văzut că subiectele alese sunt departe de linia propagandei ideologice comuniste, motiv pentru care d-na Barta devine persona non grata a regimului. În 1989 emigrează în Canada unde s-a stabilit împreună cu familia. Realizează numeroase filme documentare pentru televiziunile canadiene din Montreal și Ontario. În 1994, pentru filmul său – „Aici e la noi” a fost premiată cu cea mai înaltă distincție pentru producții TV din Canada, Premiul ”Gemini”. Din 1995 este profesor la Universitatea York din Toronto, Departamentul Film, secția regie.

Inserţiile video din interviul redat mai jos sunt din filme realizate de Tereza Barta înainte de 1989: ”De ce nu mă credeţi?”, ”Eu, de-aş fi o zână”, ”Vară scurtă” şi ”Aceşti oameni îndârjiţi şi maşinile lor complicate” (cenzurat).

Simona BONDOC (1933, București) s-a consacrat pe scena Teatrului Național din București, unde timp de patru decenii a jucat în spectacole care acum sunt de arhivă, dramaturgie clasică, care mi-aș dori să o citesc, cum ar fi ”Maria Stuart” de Fr. Schiller (se juca în 1964!) sau ”Romulus cel Mare” de Fr. Durenmatt (pus în scenă în 1977, de Sanda Manu).
Actrița este societară la TNB, precum și membră UCIN și UNITER.

Adriana Flavia BUREF (1934, Craiova) – a început ca actriță în teatru, pe scena Teatrului L. S. Bulandra, a continuat ca actriță de film, calitate în care a reprezentat România la festivaluri cinematografice internaționale, asta se petrecea prin anii `70. A virat spre televiziune, ca realizator al unor emisiuni de tip magazin, mi-amintesc de ”Magazin duminical”, care aducea un strop de divertisment în contrast evident cu restul de grilă TVR inundată de emisiunile politice și cântece patritice. Este autoarea versurilor a sute de melodii de muzică ușoară românească, a unor arii clebre din opere și operete și a versurilor unor cântece și momente muzicale din 23 filme. A publicat două volume proprii și numeroase traduceri. În calitate de textier a fost răsplătită cu peste 30 de premii naționale și internaționale. Ca membră UCIN i s-a acordat Premiul pentru realizări deosebite (1996) și Diploma de onoare pentru contribuția la dezvoltarea artei cinematografice românești (1997).

Ioana BULCĂ (1936, com. Podari, jud. Dolj) a debutat la Teatrul Național din Craiova în 1957, după care intră prin concurs la Teatrul Național din București unde joacă un număr însemnat de roluri din 1959 (Marianna din ”Tartuffe” de Moliere, regia Ion Finteșteanu) până în 2007 (Lotte Bainbridge în ”Așteptând la Arlechin” în regia lui Ion Cojar).

Din impresionanta filmografie, amintesc aici numai rolul Anei lui Ion Slavici din ”Moara cu noroc” (1955), unde era fascinant de frumoasă, magnetică de-a dreptul! și rolul Doamnei Stanca sau personificarea serenității în ”Mihai Viteazu” (1970, regia Sergiu Nicolaescu).

În 2008 a jucat rolul Aristitzei Romanescu în ”Restul e tăcere” (regia Nae Caranfil) – rol care i-a adus Premiul ”Gopo” pentru cea mai bună actriță în rol secundar (2009).

Pentru a închide bucla artelor vizuale le mai amintesc în acest episod pe:
Ioana BOGDAN (1943, București) colaboratoarea lui Tudor Vornicu și realizatoare TV în cadrul Departamentului Muzică-Varietăți din cadrul TVR timp de 34 ani (1969-2003) – emisiunile sale erau o sărbătoare pentru telespectatori și singura ocazie (în afară de câteva filme) de a urmări ceva cu plăcere la televizor. Mulțumim, Doamnă Ioana Bogdan – pentru profesionalism! Acesta a fost recunoscut prin diplome și premii jubiliare.
Cristiana Magdalena BOTA (1947, Zimnicea, jud. Teleorman): prezentatoare de televiziune. O doamnă cu bucle blonde și ochii albaștri (asta presupun, noi o vedeam alb-negru!), dar avea sigur gropițe în obraji când zâmbea (unul din puținele zâmbete în alb-negru)! Era absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității București (1970), apoi a celei de limbi străine (1980).
– Peste câteva decenii și la o televiziune privată, întâlnim o altă prezentatoare TV de tip nou: Andreea BERECLEANU (1975, București), absolventă a Școlii Superioare de Jurnalism (1997).

Lumea sportului mondial ar fi mai săracă în spectaculozitate și recorduri fără Iolanda BALAȘ-SOTTER și Maria BITANG. Iată și de ce:
Iolanda BALAȘ-SOTTER (1936, Timișoara) – atletă. A fost dublă campioană olimpică, câștigând medalia de aur la JO de la Roma (1960) și la JO de la Tokyo (1964). Recordul ei la săritura în înălțime, de 1,91 m în anul 1961 nu a putut fi doborât timp de aproape un deceniu! Ca o lăcustă uriașă, în zborul ei elastic Iolanda sfida gravitația! Un fenomen denumit ”atleta secolului XX”!
Maria BITANG (1962, Râmnicu Sărat) – antrenoare federală de gimnastică. În 2008, World Records Academy a desemnat-o drept ”cea mai valoroasă antrenoare de gimnastică din lume”. Asta pentru că a reușit performanța de a câștiga alături de gimnastele pe care le-a antrenat, începând cu anul 1985, 152 de medalii pentru România: 19 medalii olimpice, 44 medalii mondiale, 36 medalii europene, la seniori, 41 medalii europene, la juniori, 14 medalii la Cupa Mondială.
În spatele unei gimnaste medaliate se află întotdeauna o antrenoare căreia nu-i place mediocritatea!
În imagine, alături de soț – Octavian Bellu, antrenor și gimnasta Larisa Iordache.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

2 thoughts on “George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

  1. Zina

    O adevărată surpriză! Continuarea cu doamnele României contemporane cu noi este cu atât mai binevenită cu cât numele unora a trecut, pe nedrept, într-un con de umbră. Ca deobicei, o delectare să citesc recenzia ta! Mulțumesc!

    Reply
    • Antoaneta MOGA Post author

      Fiecare capitol ne surprinde cu ceva, adevărat! Scopul este de de a pune în lumină și iată că Enciclopedia ne ajută să le redescoperim împreună!
      Cu mare drag fac acest lucru pentru toți cei care urmăresc serialul româncelor merituoase!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *