Jiří Marek – Unchiul meu Ulise

9

O carte despre oameni și locuri, undeva în trecut, înainte de Primul Război Mondial. Și cum n-am întâlnit încă o carte despre toți oamenii și toate locurile, devin mai specifică și precizez că locurile sunt din bătrâna Europă: Viena imperială, Praga – capitală a provinciei din marele Imperiu dinainte de fărâmițare în națiuni (divizare care a ajuns azi mai adâncă, pe temeiuri etnice)… iar personajul central, o figură dominantă a familiei sale de origine cehă este Josef Frajvald – purtat de valurile vieții asemeni legendarului Ulise# pe apele Mediteranei.

Titlul este o frumoasă metaforă, căci ”Ulise” suntem toți la un moment dat, când încercăm să facem ceva, pornind de la un capital minim, de la o circumstanță favorabilă, sau chiar de la una nefavorabilă și ne iese (unchiul chiar reușește să treacă peste o dezamăgire în dragoste dând curs vocației sale pentru inițiativa privată!).

Ulise era isteț și a reușit să ajungă la liman mai ales prin perspicacitatea de a sesiza ocazii, dar și prin aceea de a nu cădea pradă disperării. Cartea cehului Marek este un studiu de caz al aplicării exemplului eroului lui Homer de către fiul unui geambaș de cai. De la tatăl său care era geambaș de cai, a învățat cât de importante sunt aparențele (așa cum o iapă roșcată poate fi declarată, după un pic de lustru, roib englezesc, la fel un veterinar de ocazie, dar cu maniere și prezență de spirit, poate trece drept baron în cea mai scumpă cofetărie din Viena). Josef are comerțul în sânge (din familie), o înfățișare plăcută, darul conversației, abilități aparte la jocul de cărți pe care le-a prins din zbor tot din familie (doar tatăl lui juca cărți la cârciumă ca un adevărat geambaș!).

Corolarul era un principiu de viață moștenit: să nu cheltui bani atunci când nu trebuie – un spirit de economie atotbiruitor în orice decizie – alăturat inițiativei de a face comerț din aproape nimic (la început cu praf de cretă amestecat cu sulfină măcinată), asta pentru că este așa cum spune chiar unchiului Josef:

”Pentru a câștiga un ban ca lumea e nevoie de vederi largi și spirit de inițiativă. Asta presupune îmbinarea artei comerțului cu secretul de fabricație.”

O lecție practică de economie politică despre a obține profit din comerț și servicii, datând de la începutul secolului trecut, care ar face deliciul oricărui student la Comerț în special, și al oricărui om care își dorește să câștige un ban ca lumea, în general. Adică o afacere dinainte de timpul folosirii până la uzură a termenului, ceva nou ca și tertipul lui Ulise de a strecura calul fatal în Troia cea prea încrezătoare, obținând o nesperată victorie. Asta însemna pentru tânărul Frajvalda a face ceva diferit de a da lecții de matematică sau de a face munci auxiliare într-un birou de proiectare, ca student la Politehnică (pentru că nu-i mare scofală), sau de a distila alcool, ca student la farmacie (cantitățile mari sunt interzise prin lege). Bineînțeles că prietenii săi studenți nu i-au acordat atenție și nici încredere. Dar unchiul și-a văzut de planul lui mai departe. Povestea este spusă din perspectivă nepotului – de unde aflăm toate detaliile despre familie – mi-a plăcut acest roman tocmai pentru că este printre altele și un roman despre familie, cu un ghid inclus despre cum să te descurci cu rudele clasificându-le în folositoare și nefolositoare. Cum sunt cele nefolositoare nu cred că ar fi o taină pentru cineva, important e cum sunt cele folositoare, de pildă unchiul Frantik, ”cel cu restaurantul din Brod. Se mănâncă bine la el și e un băiat excelent: n-are niciodată timp să mă viziteze.”

Fără a fi un dialog între nepot și unchi, din loc în loc, tocmai pentru a formula teoremele experienței sale de viață, glasul narațiunii este însuși Unchiul care vorbește în cele din urmă cu tine, cititorul. Și are mult farmec cehul lui Marek, în cugetările lui despre cum să reușești să înjghebezi ceva pornind în principal de la mintea ta: ideile tale, felul cum vorbești. Cum socializezi, cum conversezi, cum abordezi oamenii. Dar mai ales femeile. Acestea, dragele de ele, sunt permanent în peisaj, pentru că Josef nu ar fi ceh adevărat dacă nu ar profita din plin de cârciumile care abundau în Praga ca și în Viena imperială, ca și de frumusețile feminine locale deopotrivă (un specific pentru portretul bărbatului ceh ce nu poate fi fidel, regăsit într-o formă mai modernă în afemeiatul doctor Tomas din ”Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera).

Datorită minții sale agere, faima, fie bună sau proastă, se va ține scai de unchiul Josef toată viața, așa cum se ține de om umbra. Amintirile lui îl vor umple de admirație și uimire pe nepot pentru că unchiul s-a ridicat mai sus decât rudele sale pornite cam de la aceleași premise. Cu privire la acestea, a ajuns la concluzia pe care i-o destăinuie nepotului său preferat:

”Mai toate rudele au însușirea de a se simți ofensate când află că tu dormi bine, în timp ce ele suferă de insomnie. Dar cel mai greu suportă ideea că tu ai o situație mai bună decât a lor. Consideră că asta este o încălcare a legii și, dornice ca întreaga familie să o ducă la fel, îți sugerează că e de datoria ta să împarți totul cu ele…”

Bine, poate vă întrebați ce isprăvi a comis unchiul Josef acesta, în fond și la urma urmei ?!

I-au reușit unele lucruri aparte în afaceri, pentru că a sesizat mereu noutatea din timp, și asta într-un domeniu rudă cu veșnicia, ca pompele funebre:

”Era un lucru atât de neobișnuit, încât atunci când în cimitirele din Praga se lansaseră pentru întâia oară detașamentele de pompe funebre ale unchiului Josef, spectatorilor li se tăia pur și simplu răsuflarea. Pe urmă, când cioclii părăsiră cimitirele, îndreptându-se, potrivit obiceiului, spre cârciumă, toți băieții din preajma Oșlanilor își închipuiră că a venit circul și se comportară în consecință.”

A mai reușit să facă războiul în calitate de civil, fentând încorporarea, dar și refuzând orice decorație militară pentru faptele sale (dacă vi se pare imposibil, el a putut asta în timpul Primului Război Mondial, dar cum – mă abțin de a da în spoiler).

S-a căsătorit cu o văduvă mai mare decât el cu zece ani, apoi cu o femeie mult mai tânără decât el – trecerea de la o extremă la alta arată că în dragoste orice este posibil, dar ține și de farmecele lui masculine, pe care numai cartea le poate dezvălui în întregime. Am selectat aici două din armele sale folosite în exercițiul cuceririlor:

”Nimic n-o impresionează și n-o mișcă mai mult pe femeie ca rugămintea de a te însoți, în clipele ei libere, să alegi mobila pe care intenționezi so cumperi pentru viitoarea locuință, după ce i-ai spus, firește, că te-ai săturat de viața de hotel și duci dorul unui cămin adevărat. Să fie, deci, drăguță și să încerce să împartă cu tine aceste griji, căci sigur nu-i va fi indifererent cu ce fel de mobilă va fi amenajat apartamentul în care intenționezi că o aduci în calitate de stăpână.”

”- Dacă ați avea un pachet, distinsă doamnă, fără îndoială m-aș oferi să vi-l duc. Dacă ați fi fără umbrelă și ar ploua v-aș oferi o umbrelă. Dar vremea e strașnică, pe cer nu se arată nici un nor mai deosebit, dumneavoastră n-aveți nimic de dus, și atunci nu-mi rămâne de făcut decât să vă prezint omagiile mele și să vă rog să mă iertați că v-am inoportunat! Și firește, să aștept cu bucurie și nerăbdare să vă revăd.”

La care adaug una din cugetările sale despre regulile de aplicat pentru o căsnicie durabilă și o viață lungă și fericită, foarte valabile dacă ai în vedere că acestea vin din parte cuiva specializat în înmormântări:

”Bărbatul care începe să iscodească și să cerceteze dacă soția lui s-a dus într-adevăr la croitoreasă sau la modistă e un nebun demn de compătimit. Nu sunt decât două posibilități și amândouă nu merită nici cât o ceapă degerată: ori s-a dus acolo și, în cazul ăsta, iscodind-o, bărbatul își trădează teama de a nu o pierde, lucru cât se poate de penibil și umilitor, care coboară în ochii lumii superioritatea lui de bărbat, ori află că nu a fost acoloși pe urmă… ah, pe urmă e și mai rău, pentru că asta scurtează viața omului. Am înmormântat destui bărbați care n-au fost în stare să-și stăpânească curiozitatea și au pierit în chip și fel: pe unii i-a lovit apoplexia, alții și-au făcut singuri seama, dând drumul la gaze sau aruncându-se pe fereastră, iar cei mai nefericiți au trăit multă vreme, otrăvind cu veninul geloziei, atât viața lor cât și pe cea a soției. Bărbatul înțelept ia act de faptul că soția lui se află acolo unde trebuie să fie, iar femeia înțeleaptă îi atrage singură atenția bărbatului că azi e ziua în care, de obicei, el nu-i acasă. Asta s-ar putea numi încredere reciprocă sau, mai curând, tăinuire de-o parte și de alta, și trebuie să-ți spun că nimic nu consolidează mai bine fericirea în căsnicie.”

De fapt, multe și felurite sunt isprăvile unchiului Josef… Cu siguranță, veți fi curioși să le aflați printr-o lectură pe cont propriu, dintr-un motiv pe care l-am găsit exprimat clar tot în această carte bine scrisă, cu umor (nu neapărat negru, cât mai ales de situație, în ciuda îndeletnicirii personajului principal), cu un traseu al națiunii neliniar, impredictibil și cu o proporție ideală între acțiune și cugetările cu miez pe marginea întâmplărilor mai mult sau mai puțin comune. Motivul ar fi acesta:

”Omul nu încetează niciodată să se minuneze de destinele altora. Sunt crude, înfiorătoare, încurcate, de toate felurile. Dar sunt omenești și asta le înalță spre glorie și frumusețe.”

# de Ulise acesta se tot miră posteritatea cum i-a luat pe mare zece ani să parcurgă distanța dintre strâmtoarea Dardanele și Itaca natală, cu toată vremea potrivnică și navigația rudimentară imaginate vreodată!

Jiri Marek – Unchiul meu Ulise
Jiri Marek – Unchiul meu Ulise

9 COMMENTS

    • Dragă Zina,
      Nu este o carte umoristică, dar povestea este spusă chiar cu un umor teribil, mai ales în privința relațiilor interumane.
      Cu această carte am refăcut o călătorie imaginară la Praga și la Viena pentru că sunt orașele decor ale acțiunii, plus un mic ocol pe malul lacului Como (în Italia).

      • Nici nu am înțeles că ar fi umoristică. 🙂 Necazul este că nu o găsesc. Mai căutăm!
        Am văzut ”Ave, Cezar!” Mi-a plăcut, dar impresiile în pagina de jurnal de luni.

        Zi frumoasă și primăvară fericită!

        • Eu am împrumutat-o de la Biblioteca Municipală, filiala de cartier. Varietatea titlurilor și numerosele noutăți le-am lăudat deja într-un articol!

          Ah, despre film, de-abia aștept să comentez! Mi-a plăcut setul de palme administrat spre trezire, la final!
          Mare surpriză cu The Revenant si premiul Oscar de acest an…

          • Gata, au apărut și impresiile!
            Mă așteptam la Oscarurile Revenantului. Cultura e în cădere liberă pe tot Pământul…

  1. Am citit şi eu cartea prin 2014. Ţin minte că nu mi-a plăcut în mod deosebit, m-au cam plictisit aventurile lui Josef , deşi a avut şi ceva umor. Or fi fost de vină şi circumstanţele în care am început- o ( o escală la Frankfurt de vreo 4 ore), dar tot nu o consider memorabilă 😀

    • Mda, se poate citi în călătorii, este subțire (unii au oroare de cărțile lungi, în general), are și umor în evocarea unor situații în care puțini pot avea umor. Nu este memorabilă, adevărat, în raport cu ce am citit în ultima vreme, reprezintă însă o lectură lejeră și uneori chiar de așa ceva avem nevoie.

  2. Nu prea am avut timp,deci nu te-am vizitat cam de ceva vreme…
    Mi-ai trezit interesul pentru cartea lui Jiri Marek, nu am gasit-o nici pe net,dar nici in librarii;
    voi apela la solutia sugerata de tine,Antoaneta,la biblioteca,desi probabil as vrea s-o am !
    Multumesc pentru comentariul cartii,e de folos !
    Zile senine !

    • Merită să ai cartea asta, din păcate este de la biblioteca publică de cartier, mie mi-a plăcut pentru că este despre o viață de om. Nu neapărat spectaculoasă, este viața unui negustor (spus la modul general) dar și a face negoț este un talent, până la urmă! O viață interesantă în contexul unor schimbări sociale majore, aduse de Primul Război Mondial. Merită citită, pe undeva are un aer familiar pentru mine, fie pentru că Cehia este o țară de suflet pentru mine, fie pentru că aduce cu spiritul ardelean (pentru că și ei au fost mult timp parte din Imperiul Austro-Ungar). Narațiunea nu este previzibilă, are momente de umor al întâmplărilor sau pur și simplu al modului în care este povestită, (auto)ironic!

      Încă o dată, bine ai revenit!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here