George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

2

Uitându-mă la capitolele anterioare din Enciclopedie observ că sunt nume care iubesc înghesuiala, depinde de inițiala lor: la litera C am avut un record de 42 de nume! Iar la litera D, alte 26 (vorbind numai despre nume de personalități în viață).

Alte nume preferă să rămână solitare, cum sunt cele care încep cu inițiala J, numai două, sau cele care le urmează, începând cu inițiala K, în număr de patru. Sunt nume mai rare, care par timide… asta are de-a face cu un fel de statistică pe capitol, nu neapărat cu personalitățile care poartă aceste nume și care, veți vedea, unele sunt departe de a fi timide – fiecare în domeniul său: muzică, medicină, sport sau chiar justiție!

În semn de respect, să dăm întîietate la două nume – ale celor care au trecut deja în neființă în timpul scurs de la editarea Enciclopediei:

Smaranda JELESCU (n. 1942, Murfatlar, jud. Constanța – d. 10 aprilie 2017) – scriitoare și realizator de televiziune. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1958-1962), a lucrat ca redactor la Editura Meridiane, a debutat publicistic în 1964 în revista ”Contemporanul” și editorial în 1969 cu volumul de versuri ”Totdeauna marea”. Au urmat plachete poetice, romane și eseistică.

Pentru cei care au prins televiziunea alb-negru, numele Smaranda Jelescu sună cunoscut deoarece a semnat peste 3000 de emisiuni culturale la secția Cultură din TVR, unde a lucrat 20 ani, din care timp de 10 ani a colaborat la realizarea emisiunii de top ”Duminica în familie” de care îmi amintesc că mai îndulcea griul cotidian al perioadei comuniste.

Mariana KAHANE (n. 1922, Tecuci, jud.Vrancea – d. 23 martie 2008, București) – etnomuzicolog. Fiind de origine evreiască, a studiat la Școala de Arte pentru evrei din București (1941-1946), apoi la Facultatea de Canto și la cea de Pedagogie/Dirijat din cadrul Conservatorului din București (1946-1952). A lucrat la Institutul de Folclor din București de la înființare până la ieșirea la pensie (1949-1981), perioadă care a cuprins și specilizarea sa în domeniul etnomuzicologiei printr-o bursă în SUA, la Indiana University din Bloomington și la California University din Los Angeles (1969-1970). A fost asistent și lector la Catedra de Folclor a Conservatorului din București (1949-1955). A publicat antologii de folclor (în anii 1953 și 1964) și studii de folclor (1988), ca rod al cercetărilor sale avizate asupra folclorului muzical românesc și a vastei experiențe de teren (investigații și transcrieri ale melodiilor populare culese după metoda lui Constantin Brăiloiu). A obținut Premiul Uniunii Compozitorilor și Premiul Academiei Române în anul 1988.

Marina KRILOVICI (n. 1942, București) – interpretă de operă. A studiat la Academia de Muzică din București, unde a fost admisă cu amânare de doi ani pe motiv de ”origine socială nesănătoasă”, iar după terminarea facultății a fost angajată la Opera Națională din București. Premiată la concursurile internaționale de canto, părăsește țara în anul 1971. Din acest punct începe cariera sa internațională, cântând pe marile scene ale lumii: Royal Opera House Covent Garden din Londra, Metropolitan Opera din New York, Staatoper din Viena etc. Rolurile au fost de răsunet, colegii de scenă dintre cei mai cunoscuți ca Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Jose Carreras, prin intermediul primului l-a cunoscut pe baritonul Kostas Paskalis, care i-a fost partener de scenă și soț, stabilindu-se împreună la Atena. Aici predă canto la ”Maria Callas Atheneum Conservatory”. La aniversarea a 70 de ani a fost invitata de onoare a Operei Naționale din București, iar cu privire la revenirea în România declara curajoasă într-un interviu dat în anul 2013 ziarului ”Adevărul”:

Mă sperie fundamentalismul religios al românilor, cum se calcă lumea pe picioare la moaşte sau la înmormântările artiştilor săi. Eu sunt credincioasă, dar nu habotnică. Cred foarte mult într-o forţă supremă. Nu suport parastasele, pot să mă critice preoţii. Am o bisericuţă, în Atena, moştenită de la neamul grecesc, cu criptele familiei, însă nu am mai pus piciorul acolo, de când au murit ai mei. Eu pe mama mea, pe Kostas îi simt tot timpul în jurul meu, nu am nevoie să mă duc să mă închin la mormintele lor. Interviul poate fi citit integral aici.

Iar despre amintiri legate de tinerețe și motivul plecării, precum și alte destăinuiri de o sinceritate dezarmantă, în interviul dat în 2013 revistei ”Tango” spunea: Cel mai drag îmi e când vin aici, în România. Anii primei mele tinereţi i-am petrecut aici… Am avut primii prieteni, am mers la şcoală, prin Parcul Cişmigiu, am făcut Conservatorul, am debutat în operă… Amintirile astea, Bucureştiul, şoseaua, plimbările şi bucuriile, dragostea, chiar și greutăţile pe care le-am avut în anii ăia nu se şterg, sunt primii mei paşi în viaţă. Nu se pot uita. Am spus-o de multe ori, eu n-aş fi plecat niciodată dacă nu aş fi fost victima acelor persecutări care altfel m-ar fi dus în puşcărie. Nu mă deranja că nu aveam portocale, rochii sofisticate sau că stăteam la coadă. Nu astea m-au făcut să plec, ci lipsa libertăţii de exprimare. Nu poţi să faci meseria asta când nu te poţi exprima. Când te cer teatrele din străinătate şi tu nu te poți duce, e păcat, e mare păcat. Nu poţi deveni Cineva dacă eşti limitat doar la Bucureşti. Acest interviu poate fi citit integral aici.

O puteți asculta și vedea aici, în tinerețe, într-o înregistrare din arhiva TVR (1969):

Marta KAROLYI (n. 1942) – antrenoare de gimnastică. Alături de soțul său Bela, a antrenat echipa națională de gimnastică feminină a României încă de la momentele sale de debut și până la începutul anilor 80. Școala specială de la Onești destinată formării viitoarelor gimnaste a creat cuplului Karolyi cadrul propice pentru selectarea sportivelor valoroase care au adus României recunoașterea prin sport. Marta Karoly a fost responsabilă pentru latura tehnică și artistică a participării gimnastelor românce la competiții internaționale, stabilind parametri tehnici, elemente de coregrafie, acordând asistență gimnastelor în concurs. În 1981, în timpul unui turneu cu echipa României în SUA, ea și soțul ei au cerut azil politic, refuzând să se mai întoarcă la București. Sala de gimnastică condusă de soții Karoly a promovat gimnaști de vârf aducând, după niște rezultate mai modeste la început, 44 de medalii pentru SUA la competiții internaționale din perioada 2001-2008. Din păcate, ultimele vești din SUA despre soții Karolyi nu sunt lăudabile, ei au ignorat abuzuri cu tentă sexuală ale medicului echipei, fiind dați în judecată de o fostă sportivă.

Dana Mihaela JIANU (n. 1963, com. Vama, jud. Suceava) – medic chirurg plastician, director general al Centrului Medical ”ProEstetica”. Fiică de medic, a urmat cursurile Facultății de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, pe care a absolvit-o în anul 1988. Au urmat specializarea în chirurgie plastică și reparatorie, stagii de perfecționare în Germania, Marea Britanie, Italia, Belgia, SUA și Franța. În anul 2002 a obținut doctoratul în științe medicale. În perioada 1993-1997 a activat la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică și Reconstructivă și la Spitalul Bagdasar, ulterior în cadrul Centrului Medical ”ProEstetica” (fondat în 1994). Cu peste 5000 de operații la activ, și-a împărtășit experiența în lucrări științifice și articole despre metodele chirurgiei estetice în cadrul a peste 30 de congrese internaționale la care a fost invitată. A fost distinsă cu o serie de premii și distincții la saloane internaționale de invenții, cele mai cunoscute invenții ale sale în domeniul chirurgiei plastice fiind pensa de sutură intradermică tisulară, metoda rapidă și atraumatică de sutură, folosind pensa (2004) și păpușa cu trăsături faciale și corporale interșanjabile (2005). Este primul medic din România care a introdus toxina botulinică în tratamentul estetic (1999).

În calitate de pionier în domeniul chirurgiei estetice la noi în ţară, dna dr. Jianu afirmă: Perfecţiunea nu există. Chirurgia estetică trebuie să păstreze bunul simţ şi să rămână în cadrul chirurgiei plastice ca filosofie. Chirurgia plastică este o chirurgie reconstructivă, corectoare, care poate crea armonie. A, ce este armonia? Aici putem discuta. Dar ce este perfecţiunea nu ştim, pentru că este apanajul divin. Noi putem doar să corectăm. (…)
A schimba înfăţişarea oamenilor este o mare responsabilitate şi noi vedem acum în cabinet extrem de multe excese, care sluţesc şi denaturează înfăţişarea umană. Buzele Angelinei Jolie sunt frumoase, e drept, dar ei i se potrivesc. Nu tuturor ne stă bine cu asemenea buze. Şi ajungem astfel să vedem nişte figuri modificate, cu buze foarte mari, ca de alergie, sau cu obraji foarte umflaţi.

Am ales aceste citate care mi-au plăcut mult dintr-un interviu al domniei sale din anul 2015 publicat în ”Adevărul”, secțiunea Sănatate-medicină, care poate fi citit integral aici.

Laura Codruța KOVESI (n. 1973, Sf. Gheorghe, jud. Covasna) – procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și din 2013 actualul procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA). A absolvit în 1995 Facultatea de Drept a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, după care s-a specializat în drept judiciar la Facultatea de Drept a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu (1996-1997). Este doctor în științe juridice, cu teza ”Combaterea crimei organizate prin dispoziții de drept penal”, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara (2008). În anii 1995-2000, a deținut funcția de procuror-șef al Parchetului de la Sibiu, apoi procuror-șef (2000-2006), după care, chemată la București, a fost desemnată procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (2006-2013).

Este co-autoare de cursuri universitare de procedură penală și drept penal, lucrări de specialitate ”Corupția și crima organizată” (2002) și ”Arestarea pericolului social concret pentru ordinea publică” (2009). În anul 2011 a primit Ordinul ”Meritul Național” în grad de Ofițer.

Ca urmare a atacului asupra DNA lansat de oameni de afaceri și de politicieni care doresc subminarea instituției, ultimele știri publicate în Financial Times despre Laura Codruța Kovesi nu sunt de bine. În cazul ei, pare a se regăsi izolarea numelui (de care scriam la început) cu izolarea personalității în cauză, într-un domeniu atât de bombardat politic ca justiția din România…

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

2 COMMENTS

    • Mulțumim! Cartea cuprinde informații demne de interes, de aceea i-am dedicat un serial. Autorul – dl. George Marcu – mi-a comunicat toamna trecută vestea bună a reeditării Enciclopediei.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here