Kate Morton – Casa de la Riverton

5

Din primele pagini m-a cucerit stilul ireproșabil, cuvintele care curg firesc, oferind o viziune, aproape cinematografică. Prin felul în care este scris, abordând trecutul prin prisma amintirilor pe care nu le poate uita o bătrână doamnă aproape centenară, romanul creează o breșă realistă în curgerea timpului prin care vezi: Anglia, un conac englezesc – casa de la Riverton (de aici numele romanului), cele trei generații din familia lordului Ashbury care au fost proprietarii aristocrați ai domeniului Riverton, personalul lor casnic, modul lor de viață și întâmplările prin care trec cu toții în perioada dintre ajunul izbucnirii Primului Război Mondial și anul 1924, cu toate schimbările pe care Războiul cel Mare le-a adus în societatea de atunci.

Și cinematografia are rolul său în declanșarea amintirilor care încă persistă în memoria lui Grace Bradley – una din fostele slujnice din casa de la Riverton, acum internată într-un azil de bătrâni, deoarece într-o bună zi ea primește o scrisoare din America. Nu era de la nepotul său, așa cum și-ar fi dorit. ”Era de la o tânără care făcea un film despre trecut. Voia să mă uit la decorurile ei și să-mi amintesc lucruri și locuri de demult. Ca și cum nu mi-aș fi petrecut viața întreagă prefăcându-mă că le-am uitat.(…) dar a început să mi întâmple ceva ciudat. Amintiri îndelung ascunse în cotloanele întunecate ale memoriei au pornit a se strecura printre crăpături. Din ele au început să tâșnească imagini clare, imaculate, de parcă n-ar fi trecut o viață întreagă de atunci. Conversații întregi, cuvânt cu cuvânt, nuanță cu nuanță, scene trăite ca într-un film. Mă uimesc pe mine însămi. În timp ce amintirile mai recente îmi sunt ciuruite de molii, descopăr că trecutul îndepărtat e clar și bine conturat. În ultima vreme îmi apar, tot mai des, năluci din alte vremuri și mă uimește faptul că acest lucru nu mă deranjează. Nu atât de mult pe cât aș fi crezut. Și-ntr-adevăr, nălucile pentru care mi-am irosit viața, încercând să le uit, aproape că au devenit o plăcere, ceva ce aștept cu nerăbdare (…). Eram curioasă, o senzație pe care n-o mai simțisem de mult timp. Nu ți se oferă multe motive de curiozitate când ai nouăzeci și opt de ani, dar voiam să o cunosc pe această Ursula Ryan care dorește să-i readucă pe toți la viață, care se dovedește atât de pasionată de povestea lor.

În fapt, intriga acestui viitor film era legată de evenimentele petrecute la Riverton cu tinerele surori Hannah și Emmeline Ashbury, în vara anului 1924 când, în toiul unei petreceri organizate de familia Hartford, poetul Robbie Hunter și-a pus capăt zilelor. Adevăratul substrat al morții poetului era cunoscut de puținii martori, dintre care a supraviețuit numai Grace.

Pentru că o parte din sufletul său nu părăsise niciodată casa de la Riverton, Grace Bradley acceptă să se întâlnească cu tânăra regizoare Ursula Ryan pentru a o ajuta să se documenteze și apoi decide că e timpul să-și înregistreze cu un reportofon povestea, redată din unghiul unei servitoare care trebuia să-și facă treaba nevăzută, practic invizibilă, în preajma membrilor familiei lordului Ashbury.

Grace retrăiește amintirile începând cu luna iunie a anului 1914 când, la vârsta de 14 ani, Grace a început să lucreze în casa de la Riverton. Atunci erau alte vremuri și alte moravuri. A fi invitat să slujești într-o casă atât de mare ca Riverton-ul era un noroc, o răspundere și o mare cinste.

Diferența dintre ea și stăpânii casei a fost primul lucru despre care a fost instruită de mama sa, când a plecat de acasă: ”– Și, Gracie … să nu uiți unde ți-e locul. Prea multe fete tinere dau de necaz când uită asta.

Și apoi de șeful personalului casnic de la Riverton, majordomul Hamilton:”– Comportamentul tău, în toate privințele, se reflectă direct asupra membrilor familiei, și trebuie să le faci cinste: să le păstrezi secretele și să le meriți încrederea. (…) servește-i în tăcere… cu râvnă… cu recunoștință. (…) Să nu uiți niciodată că ei îți fac o mare onoare permitându-ți să slujești în casa lor.

Așadar, romanul este scris ca o poveste în altă poveste, din perspectiva unui supraviețuitor care are parte de un prezent bântuit de trecut și secretele de familie din casa de la Riverton: ”Cei de la Riverton sunt morți de mult cu toții. Iar dacă vârsta m-a veștejit pe mine, ei rămân veșnic tineri și frumoși. Ia te uită! Devin romantică și sentimentală! Fiindcă ei nu mai sunt nici tineri, nici frumoși. Sunt morți și îngropați. Duși. Biete plăsmuiri care bântuie amintirile celor care i-au cunoscut cândva. Dar, desigur, cei care trăiesc în amintiri nu sunt niciodată morți cu adevărat.

Povestea din trecut este pusă în evidență pentru că are farmecul vremurilor apuse și, în plus, este o lectură provocatoare. Datorită intrigii pe care scriitoarea o conduce cu măiestrie spre final, unde este dezvăluit deznodământul real – adevărul despre dispariția tragică a poetul Robbie Hunter, secret pe care Gracie renunță să-l ia cu sine în mormânt.

Pe măsură ce parcurgi fiecare capitol, poți să urmărești toate meandrele întâmplărilor și evenimentelor, să cunoști personajele pitorești și epoca în care acestea evoluează, relatate de Grace:

  • ”Camera copiilor” din conacul de la Riverton, unde Grace i-a văzut pentru prima dată pe nepoții lordului Ashbury – ”Niște copii care se potriveau perfect cu decorul acelei încăperi încântătoare”: David, de 17 ani, și surorile lui, Hannah de 14 ani și Emmeline, de 10. Relația dintre cele trei personaje formează un triunghi afectiv în care cele două surori vor concura pentru atenția și zâmbetul aprobator al fratelui mai mare, căruia ambele fete îi recunoșteau superioritatea în calitate de moștenitor al familiei. El era conducătorul Jocului, care era secretul lor și se juca numai în trei: de fapt niște aventuri imaginare, scrise de ei, în care fiecare juca un personaj închipuit. Din conversația lor, auzită de Grace, rezultă contrastul dintre felul de a fi al celor două surori: Hannah, un spirit emancipat, invidioasă pe libertatea acordată de societate băieților, și Emmeline, mai conformistă și mulțumită de avantajele feminității.
  • ”Toate bunătățile” – având în centru dineul anual de la Riverton, la care tradiția impunea să participe toți membrii familiei Ashbury și invitați de rangul lor. Cu această ocazie se discută despre iminenta intrare în război a Angliei, atât în salonul stăpânilor cât și în dependințele servitorilor. Vestea nu a întârziat a ajunge și la Riverton, prin intermediul telefonului – o dotare modernă care era privită cu venerație de personalul casnic, într-una din excepționalele ocazii când a sunat și a răspuns, conform îndatoririlor, domnul Hamilton: ”A pus receptorul jos cu mare grijă și și-a îndreptat ținuta. S-a întors încet la locul lui din capul mesei și a rămas în picioare, apucând cu ambele mâini spătarul scaunului. Și-a aruncat privirea în jurul mesei, uitându-se la fiecare dintre noi, pe rând. Și în cele din urmă a grăit solemn: «Temerile noastre cele mai groaznice s-au adeverit. Din seara asta, de la ora 11:00, Marea Britanie a intrat în război. Dumnezeu să ne aibă în pază pe toți.»
  • ”În vest”- evocă primul an după izbucnirea războiului: ”Locul anului 1914 a fost luat în cele din urmă de 1915 și, cu fiecare zi care trece, dispărea speranța că războiul se va termina până la Crăciun. O împușcătură trasă într-un ținut îndepărtat a făcut să se cutremure câmpiile Europei, trezind la viață uriașul adormit al urii seculare.” Bărbații familiei Ashbury s-au implicat în război, fiecare după vârstă: bătrânul lord s-a înregimentat la Londra, în corpul Bloomsbury Home Guard, dl. Jonathan, fiul său cel mare, care era maior în campanii de mult uitate, a fost chemat la datorie și trimis pe Frontul de Vest. Fiul cel mic, dl. Frederick, tatăl celor trei copii, era inapt de armată din cauza unei pneumonii pe care o făcuse în 1910. El a primit o medalie pentru contribuția la industria de război deoarece a schimbat producția de automobile pe cea de avioane, în fabrica sa în care investise banii familiei. Iar tânărul David, la cei 18 ani ai săi, vine acasă în vacanța de la colegiu, împreună cu prietenul său, Robbie Hunter, pentru a petrece sărbătorile de iarnă împreună cu surorile sale. Ele îl așteptau cu nerăbdare la Riverton pentru a continua Jocul lor secret, dar apariția lui Robbie le strică socotelile. Interesul și atenția lui David sunt îndreptate spre invitatul său care publicase deja poezii în gazeta colegiului! În plus, cei doi tineri luaseră deja hotărîrea de a pleca împreună pe frontul din Franța. David le va încredința acest secret surorilor sale, spre disperarea lui Hannah care vede în Robbie un uzurpator al poziției sale în inima lui David. În schimb, mezina Emmeline, la cei 12 ani ai săi, revendică cinstea de a așeza podoaba în vârful bradului de Crăciun, urcându-se pe scară, cinste care fususe acordată până acum fraților ei mai mari. În cădere, Emmeline sparge podoaba de sticlă și se taie în cioburile ei. Cu prezență de spirit, tânărul Robbie o pansează cu o fâșie ruptă din rochia fetei. Lucru pentru care Emmeline va fi nu numai recunoscătoare, ci de-a dreptul cucerită: ”Rămăsese cu ochii pierduți la Robbie, la fel cum domnul Dudley grădinarul își privise drăgăstos molidul. La picioarele ei zăcea uitat îngerul de sticlă, cu chipul stoic, aripa zdrobită și haina aurie pătată de sânge.

Partea întâi se încheie cu scena conducerii la gară a băieților înrolați în regimentul Flăcăii din Saffron. Pe peron, Grace le vede pe Hannah și pe Emmeline care veniseră și ele să-i conducă pe fratele lor și pe Robbie Hunter, îmbrăcați în uniforme militare.

Hannah i-a dat lui David ca porte-bonheur, până la o nouă revedere, una din cărțuliile din Jocul lor, intitulată «Călătorie peste Rubicon». “David s-a uitat la ea, apoi la Hannah. A vârât pachețelul în buzunarul de la piept, mângâindu-l cu palma, apoi a întins mâna și i-a cuprins palmele; părea că dorește să o sărute pe obraji, s-o îmbrățișeze, dar ei nu aveau obiceiul ăsta, așa că s-a abținut. S-a apropiat și mai tare de ea și i-a spus ceva. Amândoi au privit spre Emmeline și Hannah a încuvințat din cap.” Pentru că Robbie avea nevoie și el de un porte-bonheur, Hannah și-a scos din păr funda albă de satin și ia dat-o.

Cu politețea sa tăcută și devotament, Grace va fi martoră la schimbările pe care le-a adus Războiul cel Mare asupra familiei stăpânilor săi: maiorul Jonathan și nepotul său, David – amândoi pieriți în luptele din Franța, lucru care va duce la moartea de inimă rea a bătrânului lord Ashbury, la aflarea veștii. Moștenitorii titlului devine fiul său Frederick, care era inapt de luptă, și fiicele sale Hannah și Emmeline.

Marcate de dispariția prematură a fratelui lor mai mare, David, cele două surori vor forma din nou un triunghi afectiv, mai întâi în relația cu Teddy Luxton, fiul unei familii de bancheri americani invitate la dineu la Riverton. Deși Emmeline îl va place mai mult pe Teddy, Hannah va deveni soția lui, într-o căsătorie aranjată și acceptată de ea, ca mijloc de a evada, de a călători în lume, așa cum visase în copilărie, în aventurile închipuite în Joc. Dar Hannah s-a trădat pe sine deoarece nu-l iubea pe Teddy. Prin această alianță matrimonială, ea salva de la faliment afacerea tatălui său și, în același timp, aducea un titlu de noblețe și prestigiu printre britanici familiei lui Teddy, stabilite la Londra,cu afaceri.

Până la o nouă revedere a porte-bonheur-ului oferit fratelui său, Hannah nu va cunoaște adevărata dragoste, care o va implica din nou într-un alt triunghi amoros. Cum, cu cine și în ce împrejurări se va forma acest triunghi amoros și cum se va încheia el ?!

Triunghiul amoros este un motiv literar aici, ca și în eseul istoric din ”Amante și regine” de Benedetta Craveri, unul din post-urile mele mai vechi. Pentru a descoperi dramele declanșate de cel care apare în ”Casa de la Riverton”, nu rămâne decât să citiți romanul cu acest nume, de Kate Morton!

Kate Morton - Casa de la Riverton
Kate Morton – Casa de la Riverton

5 COMMENTS

  1. @Lia Santei: multumesc, Lia, scumpa mea! Ma bucur ca ti-a placut ! cartea aceasta este foarte buna!

    @Adelina: si eu am fost impresionata foarte placut de aceasta carte, m-a stimulat sa scriu acest articol!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here