Gainusa de munte

0

Pentru a petrece un week-end prelungit ocazionat de Ziua Naţională, am ales de această dată localitatea Cheia, comuna Măneciu, la poalele muntelui Zăganu. Am ales altceva decât valea Prahovei, pentru ca pe aici nu trece trenul, deci e mai linişte şi viligeaturişti mai puţini. În plus, este linişte pentru că pensiunea unde stăm e ceva mai retrasă de la şoseaua principală, dar, evident, pe un drum secondar se poate ajunge cu maşina, ceea ce am şi făcut fără dificultate… locul este retras şi liniştit, iar denumirea Găinuşa de munte îmi aduce aminte de fauna pe care o învatam de zor din Geografia de clasa a XII-a, pentru admiterea la facultate. Conform manualului, găinuşa de munte îsi are habitatul în padurile de răşinoase şi ca să nu se plictisească îl avea drept partener pe cocoşelul de alun, conform aceluiaşi manual.

Revenind la vacanţa noastră, indicatoare haioase, care o înfăţiseaza stând pe ouă, te conduc spre “cuibul” găinuşei din Cheia, un “cuib” elegant şi amenajat cu talent de decoratorul care a lucrat interioarele, făcându-le placute şi primitoare. Mi-au plăcut motivul pomului vieţii, aplicat pe pereţii, concepţia unitara a interiorului, de inspiraţie rustică, dar fără a duce buturuga şi oalele de lut în mijlocul casei, aşa cum am văzut pe la alţii… Nota 10 la design, dichisit în cele mai mici detalii, fără a fi prea încărcat, la căldură (la care nu se face economie, spre încâtarea unora friguroşi ca noi) şi nu în ultim rând la mâncare. Asta implică bucătarul care este priceput, modest şi amabil cu musafirii lui …doar să-ţi exprimi dorinţa şi se rezolvă, chiar dacă am fost uneori destul de mulţi în sala de mese, unii şi cu copii… porţiile sunt generoase, în contrast evident cu cele aduse de cateringul de la serviciu, cu care mai mult te amăgeşti!

Vremea a fost frumoasă, cu o vedere clară asupră masivului Zăganu, chiar ne-am încumetat pe un mic traseu spre Muntele Roşu… drumul trece pe lângă multe case de vacanţă, unele dintre ele animate de vizitatori în această perioadă, dar destul de risipite, încât locul rămâne foarte liniştit. În pădure, fagi bătrîni aveau rădăcinile ascunse într-un strat de muşchi verde şi moale ca o catifea, iar făgaşele erau acum străbătute de pâraie alimentate de o ploaie din cursul nopţii, dând un miros plăcut, de reavăn, pădurii…

La pensiune am jucat tenis cu Mihai, până s-a lăsat noaptea şi nu mai vedeam mingea… de-ar fi multe zile şi seri ca acestea! La întoarcere ne-am propus să vedem salina din Slănic Prahova, dacă o găsim deschisă…

Eu in drumetie pe munte
Eu in drumetie pe munte