Eric-Emmanuel Schmitt – Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri

Cum alegerea unei cărți noi este pentru mine una din cele mai plăcute îndeletniciri, un lucru de care țin cont întotdeauna sunt referințele. Editura Humanitas are buna regulă de oferi aceste informații și de pe coperta interioară a cărții am aflat cu surpriză că făcusem cunoștință mai demult cu una din operele acestui autor, mai precis cu una din piesele sale de teatru – ”Libertinul” pusă în scenă de regizorul Alexandru Tocilescu la Teatrul Bulandra, la scurt timp după publicarea piesei, în 1997.

Sunt destul de mulți ani de atunci și tot îmi amintesc cu plăcere de spectacolul acela, de replicile strălucite, pline de spirit, și de intriga inventată în jurul personalității scriitorului și filozofului Denis Diderot (jucat de Răzvan Vasilescu într-o formă de zile mari) și a familiei sale. Conducerea teatrului Bulandra și-a păstrat de atunci atenția pentru piesele lui Eric-Emmanuel Schmitt, deoarece pe scena sa s-a mai jucat și o piesă adaptată după o nuvelă de același autor – ”Oscar și Tanti Roz”, scrisă în 2002.

Cartea despre care scriu acum, este scrisă mai recent, în 2006 și titlul este preluat de la una din cele 8 povestiri din acest volum. În fiecare povestire, autorul surprinde un chip al dragostei, în situații inedite în care ea apare și leagă în rețeaua sa nevăzută personaje mai mult sau mai puțin comune.

În prima povestire o întâlnim pe Wanda – miliardara arogantă cu trecut misterios, ajunsă în posesia unei mari averi datorită căsătoriilor și divorțurilor sale de bărbați bogați, din succesiunea cărora făcuse o adevărată carieră. Dar și ea iubise demult, în trecutul său ascuns, pe cineva și reîntâlnirea cu acel bărbat, după mulți ani, îi trezesc amintirile și un soi de recunoștință.

Din povestirea ”E o frumoasă zi cu ploaie” am înțeles că este adevarăt, se întâmplă să iubești pe cineva atât de deosebit de tine, pentru că poate avea calități care sunt antidotul defectelor tale. Și după o viață trăită alături de un asemenea partener, ajungi să învingi acele defecte și să fii asemeni lui.

”Intrusa” este despre rătăcirea în sine dată de maladia Alzhaimer a unei femei, intelectuală de marcă la vremea ei, în memoria căreia nu a mai rămas intactă decât imaginea soțului decedat, deși nici pe sine nu se mai recunoștea! Este chipul iubirii care invinge, parțial, boala necruțătoare care distruge memoria și propria identitate.

”Falsul” este povestirea amantei părăsite și decisă să nu mai creadă în dragoste, hotărâtă să pună la îndoială sinceritatea fostului iubit, etichetat ca fiind meschin. Un singur gest al acestuia fusese însă sincer și destinat unui gen de reparație materială și morală. Este chipul iubirii puse la îndoială, în ciuda bunelor intenții.

”Totul pentru a fi fericită” începe cu o frază memorabilă: ”Nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă n-aș fi schimbat coaforul” și continuă într-o notă ironică privind ritualurile feminine de frumusețe care duc la neașteptate descoperiri privind viața dublă a soțului. Este chipul iubirii divizate, în care el are o parte de viață cu soția și restul de viață ascunsă cu amanta, din dorința de a face pentru prima ”totul pentru a fi fericită”.

În ”Prințesa desculță” aflăm cât de mult poate fi iubită o tânără modestă, căreia cei care o cunosc îi îndeplinesc o ultimă dorință: să fie ca o prințesă pentru o zi.

Povestirea care mi-a plăcut cel mai mult este ”Odette Toulemonde” pentru că evocă relația specială dintre un scriitor și o cititoare fidelă. Pe Odette, scrierile lui Balthazar Balsan au ajutat-o să reziste la necazuri, să suporte traiul ei modest de vânzătoare și să fie mereu cu zâmbetul pe buze. În scrierile lui, ea a cunoscut speranța care i-a dat acea stare de bine, de plutire care este așa frumos ilustrată în imaginea de pe coperta volumului. Este povestirea în care intriga și dialogurile demonstrează din plin că autorul a scris mai întâi piese de teatru care au făcut săli de teatru pline în Franța și în străinătate.

Ultima povestire, cea care așa cum am spus, dă titlul cărții, este chipul iubirii mamelor pentru fiicele lor. Într-un lagăr din Siberia, mamele erau închise ca deținute politice, pe vremea lui Stalin. Este înduioșătoare descrierea femeilor, a dorinței lor cea mai mare de a avea un creion cu care să scrie un mesaj de lungimea a numai două foițe de țigară! Ce mesaj au ales unanim să scrie fiecare pentru fiicele rămase acasă ?! Veți afla numai dacă citiți nuvela cu titlul ”Cea mai frumoasă carte din lume”. Și nu numai, merită citită întreaga carte cu acest nume a lui Eric-Emmanuel Schmitt, cu poveștile sale de iubire care dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

Eric-Emmanuel Schmitt – Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri

Eric-Emmanuel Schmitt – Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri

4 thoughts on “Eric-Emmanuel Schmitt – Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri

  1. roberts

    superba recenzie! eu stiam de carte si am tot citit diferite pareri despre ea dar aceasta , a ta, mi se pare cea mai interesanta si naturala – in sensul ca expui ce-a vrut autorul sa scrie, nu evidentiezi doar partea frumoasa a lucrurilor. ideea din ”E o frumoasă zi cu ploaie” cred ca mi se potriveste mie si sotului meu! suntem foarte diferiti dar asa ne merge bine! sunt tare curioasa despre ce vei scrie mai departe, ma mai inspir si eu! o vara frumoasa si numai soare si inspiratie in tot ce faci!:)

    Reply
  2. Antoaneta Moga Post author

    draga Fructi, ma bucur mult ca ma urmaresti! si eu am citit posturile tale ultime dar, din motive tehnice (am avut defectiuni la tastatura PC-ului) nu puteam sa scriu nimic coerent. acum am gasit cauza, am inlocuit-o cu alta noua.
    revenind la literatura, cartea de fata surprinde cu precizie diferite ipostaze ale relatiilor dintre sexe. si asa cum scria si E. Glibert, complementaritatea este de bun augur intr-o relatie, dar nu numai…mai sunt si alte ingredinte. Le descoperim in viata de zi cu zi, in literatura, in sfaturile bine intentionate. totul este sa doresti sa cunosti: “cere, si ti se va da”…
    acum ma inspira niste carti istorice, de la noi si de aiurea. sper sa scriu ceva impresii despre “roata istoriei”.

    Reply
  3. Iulia

    Am citit cartea si mi-a placut foarte mult, desi n-am reusit sa ajung inainte de ea la Oscar si Tanti Roz:) Imi place recenzia pe care o vad aici, imi reaminteste de starea creata de povestirile respective.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *