George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

4

Serialul inspirat de ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca continuă cu al nouălea episod, care ne va înlesni accesul în clubul select și restrâns al doamnelor al căror nume începe cu litera I. Acest club cuprinde numai șapte doamne, una mai deosebită ca alta: o principesă (1), prima femeie neurochirurg din lume (2), o revoluționară pașoptistă al cărui nume l-a purtat în regimul comunist un important bulevard bucureștean (3), un deținut politic în două regimuri succesive (4), soția unui mare savant român (5), o interpretă de operă comparată încă de la debut cu Maria Callas (6) și o poetă, licențiată în drept la Iași și soția scriitorului Eusebiu Camilar (7).

Să vedem dacă le-ați recunoscut pe cele 7 doamne după cele câteva indicii, plus cel că numele lor începe cu litera I. Clasificările/ierarhizările sunt aleatorii, veți vedea că există motive pentru a oferi un prim loc pentru fiecare din cele șapte. Așadar:

(1) cea care poate fi prima datorită rangului și dar și vieții marcate de marile schimbări pe scena istoriei moderne este Principesa ILEANA de Hohenzollern (1909-1991), a treia fiica a regelui Ferdinand și a reginei Maria. A fost:
– originală, prin dobândirea unui brevet de căpitan de cursă lungă, fiind mare iubitoare de yachting (hobby pe care l-a descoperit și desăvărșit în Anglia, odată cu profilul intelectual, la colegiul din Heathfield-Ascot unde a studiat la îndemnurile mamei sale).
– o fire sportivă, dacă luăm în seamă că Ileana era pasionată de drumeție (a fost președinta Asociației ghizilor din România), de aviație și de automobilism.
– o reală concurență pentru fratele său, Carol II: Ileana era frumoasă, volubilă și populară, bucurându-se de susținerea reginei Maria și a opiniei publice românești. Carol II a răsuflat ușurat, probabil, când principesa Ileana, la 21 de ani, s-a căsătorit cu un arhiduce austriac, cuplul stabilindu-se la castelul Sonnberg din Austria, unde li s-au născut cei șase copii. În anul 1944, principesa a revenit în țară pentru a-și adăposti familia pentru scurt timp la Castelul Bran. (În zilele noastre Castelul Bran a fost revedincat de urmașii pricipesei Ileana, în timp ce reședința de la Sonnberg, distrusă aproape în totalitate de soldații ruși în timpul celui de-al doilea Război mondial, a fost vândută autorităților austriece și nu poate fi nici măcar vizitată, fiind folosită de administrația unei închisori). Ce parcurs zbuciumat a avut viața principesei Ileana după instaurarea comunismului în România, pe durata ei de peste 80 ani când și-a încheiat zilele ca stareță într-o mănăstire ortodoxă din Statele Unite – puteți afla din biografia ei cuprinsă în Enciclopedie.

(2) Cea care merită întâietate pentru că a fost prima femeie neurochirurg din lume este IONESCU Sofia – fiica unui funcționar de bancă din București care a absolvit Școala Centrală din București (1939) și Facultatea de Medicină din București (1945), ca studentă a lui Dimitrie Bagdasar. A recunoscut că la prima operație, efectuată pe creier unui copil care fusese victima bombardamentelor din anul 1944 asupra Capitalei, i-au fost de mare ajutor amintirea lecțiilor de pian dar și o mare liniște interioară pe care o punea pe seama relației cu Dumnezeu. A activat neîntrerupt ca medic neurochirurg din 1954 până în 1990 la Clinica Spitalului dr. Gh. Marinescu, formând echipă cu medicii Ion Ionescu (soțul ei) și Constantin Arseni. Adevărate legende ale medicinii, cei trei au format alți medici specialiști în neurochirurgie, au aplicat tehnici inventate ad-hoc la operațiile pe creier și pe coloana vertrebală, unele realizate în premieră prin care au salvat sute de vieți.

(3) Cea căreia i-ar fi revenit întâietatea dacă criteriul era cronologia: IPĂTESCU Ana (1805-1875). Am aflat că era fiică de negustor bucureștean, că a fost crescută împreună cu sora ei de mamă vitregă (pe care au căpătat-o prin divorțul tatălui de mama naturală); că avea studii (Școala Normală din Capitală) și că până la căsătoria cu Nicolae Ipătescu Ana trecuse printr-un divorț. Ipătescu era funcționar la visteria statului și membru al ”Frăției”, organizație secretă înființată în Muntenia în 1843. Și Ana era la curent cu preocupările politice ale soțului său, chiar participase la numeroase întâlniri conspirative. În timpul Revoluției de la 1848 în Muntenia guvernul revoluționar a fost arestat. Alături de Nicolae Golescu (ministrul desemnat pentru portofoliul Internelor), Ana Ipătescu a dat îndemnul de a continua lupta de stradă, intervenția ei fiind descrisă de un ziar german în numărul din 20 iun.1848 astfel: ”… parcă se năpusti din nori, venind pe Podul Mogoșoaiei cu două pistoale în mână. Ea striga din toate puterile ”Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea! Aceste cuvinte ale tinerei eroine… electrizează masele.” La momentul ei de glorie Ana avea 43 ani, iar după doi ani de intervenții, în 1850, soțul i-a fost eliberat din închisorile Imperiului Otoman, după înfrângerea revoluției. De atunci și până la sfârșitul vieții nu s-a mai știut nimic despre eroina pașoptistă. Nici piatra ei tombală nu a fost găsită la Mănăstirea Pasărea, acolo unde și-ar fi dorit să fie înmormântată.

Primele două, la egalitate, dacă criteriul prezentării ar fi fost opoziția. Sunt două femei care au fost contemporane dar, dacă s-ar fi cunoscut (având în vedere conjunctura istorică în care au fost surprinse), oare ce ar fi avut a-și spune?! Ele sunt Mihaela Iordache și Ecaterina Iorga.

(4) IORDACHE Mihaela (maica Mihaela) (1914-1963) – deținut politic, arestată de două regimuri diferite: în 1938, de regimul lui Carol II și apoi în 1955, de regimul comunist, cauza ambelor arestări fiind legăturile sale cu capii legionari.

(5) IORGA Ecaterina (1878-1941) a asistat neputincioasă la arestarea de către legionari a lui Nicolae Iorga din vila de la Sinaia, în noaptea de 27/28 noiembrie1940. Până la acel tragic moment, cuplul era căsătorit de aproape patru decenii, având șapte copii. Ecaterina absolvise în tinerețe un colegiu pedagogic din Budapesta cu specializarea profesor de matematică-fizică. Nu a profesat, ea a ales să îmbine activitățile gospodărești cu cele de secretară a soțului său pe care l-a însoțit în arhive și biblioteci din țară și străinătate, ajutându-l în copierea sau traducerea unor documente. Acestea, ca și multe alte activități administrative descrise în biografia sa din Enciclopedie, le-a făcut cu bucuria de a sluji ”o mare minte, poate unică în timpul de față” cum afirma într-o scrisoare. După moartea soțului, Ecaterina Iorga ”s-a ocupat de funeralii, i-a inventariat lucrările rămase în manuscris și corespondența. A murit cu trei zile înainte ca N. Iorga să fi împlinit un an de la trecerea la cele veșnice.”

Primele două, la egalitate, dacă criteriul ar fi fost lucrurile în comun: prenumele, locul nașterii la Iași și apartenența lor spirituală la lumea artelor, cea lirică în cazul Magdei Ianculescu și cea poetică, pentru Magda Isanos.

(6) IANCULESCU Magda (1929-1995) – a debutat cu rolul ”Rosina” din ”Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini. Ca prim-solistă a Operei Române, a format împreună cu Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea și soțul ei, Valentin Teodorian, ”garnitura de aur a Operei Române.”

(7) ISANOS Magda (1916-1944) – a avut o viață scurtă, dar poezii atât de minunate, încât stilul ei a avut o ”mare influență asupra întregii poezii feminine de după război” (aprecia criticul Nicolae Manolescu). Dacă nu credeți, vă poate convinge poezia ”Dragostea mea” în interpretarea Taniei Popa pe care o aveți aici.

Magda Isanos a profesat o vreme avocatura ca membră a Baroului din Iași, dar publica poezii încă din studenție. La 22 ani s-a căsătorit cu scriitorul Eusebiu Camilar alături de care s-a stabilit în București (a locuit în str. Popa Nan nr.49). La 25 ani se îmbolnăvește grav de inimă. În 1944, în noaptea de 5/6 iunie bombardamentul distruge locuința lor din Iași și se pierd toate manuscrisele celor doi soți. În noiembrie același an, poeta moare la numai 28 de ani, mormântul ei se află în Cimitirul Reînvierea din București.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

4 COMMENTS

    • @Zina: Mă bucur că serialul evocării personalităților este una din atracțiile blogului meu! Pâna la litera K voi mai intercala două postări obișnuite – recenzii despre cărțile citite recent (sper ca alegerile mele să fie inspirate!). Acesta este ”pasul de numărare” pentru apariția episoadelor din Enciclopedie.
      Mulțumesc și numai bine!

  1. M-am bucurat ca voi afla fragmente din viata si activitatea adevaratelor Doamne ale Romaniei !
    Felicitari pentru comentarii !
    Sarbatori fericite !

    • @Naica: Cu adevărat Doamne, și biografiile lor sunt foarte interesante, lucru care mă ajută să dau articolelor inspirate de Enciclopedie o formă cât mai atractivă și, sper eu, populară! Mă bucur că le urmăriți și vă mulțumesc pentru comentarii! Vă așteptăm cu bine și anul viitor!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here