George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

Serialul inspirat de ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca continuă cu al doisprezecelea episod, pe marginea unui capitol bogat: doamne ale Evului Mediu, o regină carismatică, principese, o poetă, femei de știință, o atletă, pianiste de faimă.

Litera M este asociată de primul gând numelui feminin Maria, purtat de un grup compact de femei din familii domnitoare:
Regina MARIA (1914-27) căreia autorii Enciclopediei îi conferă un spațiu larg, pe măsura rolului ei în istoria României moderne; așa am aflat că, ea a reușit să-și căsătorească fiicele în familii regale încă active în perioada interbelică, două dintre ele ajungând regine, fapt ce i-a atras titlul de ”soacră a Balcanilor”. ”Admirată în epocă, prezentă în paginile cotidienelor, regina Maria s-a folosit de propria-i charismă în vederea slujirii intereselor naționale ale poporului său.”
– două pricipese de Hohenzollern: MARIA (1870-1874), fiica unică a Reginei Elisabeta și Regelui Carol I și Maria (sau MIGNON 1900-1961), a doua fiică a Reginei Maria și a regelui Ferdinand, devenită prin căsătorie pentru scurt timp ultima regină a Iugoslaviei;
– două soții succesive ale lui Ștefan cel Mare: MARIA de Mangop (1440-1477) și MARIA Voichița (1457-1511). Despre prima soție a voievodului moldav, Evdochia, am amintit la litera E, iar despre soacra lui – Despina Maria (soția lui Radu cel Frumos, mama Mariei Voichița, a treia soție), găsim detalii la litera D. Incursiunea armată a lui Ștefan cel Mare la București, în urma căreia le aduce la Suceava, ca ostatice, pe soția și fiica lui Radu cel Frumos, este menționată și în ”Dicționarul monumentelor și locurilor celebre din București” de Valentina Bilcea, Angela Bilcea. Acest episod armat a constituit punctul de pornire a unei reale povești de dragoste, căci ”există mai multe semne că voievodul s-ar fi îndrăgostit de fiica lui Radu, Maria Voichița, fapt care i-a grăbit moartea Mariei de Mangop, după o căsătorie de numai cinci ani și trei luni. ”

Căsătoria lor a unit două dinastii – cea a Basarabilor, din Muntenia (Voichița era strănepoata lui Mircea cel Bătrân) cu cea a Mușatinilor, din Moldova. Devenită Doamnă a Moldovei la vârsta de 21 ani, în vara anului 1478, Voichița i-a fost soție lui Ștefan timp de 26 ani. Un portret al ei, în stilul ”Primăverii” lui Botticelli, se păstrează la mănăstirea Voroneț, reprodus aici. La împlinirea vârstei de 30 ani, a primit în dar de la voievod biserica de la Pătrăuți, construită în anul 1487, unde tabloul votiv este un medieval portret de familie domnească (vizibil aici, în cromatica ”galbenului de Pătrăuți” – o nuanță care se alătură mai cunoscutului ”albastru de Voroneț”, ambele adevărate mărci ale artei medievale românești!

Deși mai tânără decât el cu 24 ani (!), Voichița i-a supraviețuit lui Ștefan numai 7 ani, fiind înmormântată la mănăstirea Putna, alături de voievod și de Maria de Mangop.

S-a intitulat și ea ”Doamna țării Moldovei” dar o chema Elisabeta, și apare în acest capitol datorită numelui de familie – Movilă. Este vorba despre Elisabeta MOVILĂ (a II-a jumătate sec. XVI, după 1620, Constantinopol) – soția domnitorului Ieremia Movilă (1595-1606). După moartea soțului, a ținut partea unui fiu – Ieremia II, în opoziție cu celălalt – Simion, care era susținut de nora sa, Marghita, la fel de ambițioasă ca și ea. Desele conflicte între cei doi pentru tronul Moldovei au implicat direct, de o parte și de alta, armatele otomane și polone. Până la urmă, Poarta a decis să facă liniște în această parte a imperiului și ”după o confruntare sângeroasă, Elisabeta Movilă și fii săi au căzut în mâna turcilor, Doamna sfârșind în haremul sultanului. Imediat după ce a fost prinsă la Drișcani, și-a tăiat coada de păr pe care a trimis-o printr-un boier la Mănăstirea Sucevița, într-o casetă de argint, pentru a fi pusă pe mormântul soțului ei.” Încerc să-mi imaginez gestul de loialitate față de soț, dincolo de moarte, al acestei aprige doamne de acum patru secole!

Să alăturăm acestui grup, dar mai la coadă, și pe Maria MIHĂESCU (1885-1968)?! Asta pentru că era, în rândul protipendadei bucureștene, o regină (neîncoronată) a frumuseții dar, mai ales pentru că este prima femeie din România care a apărut pe bicicletă în public. Motiv pentru care a fost poreclită MIȚA Biciclista de un ziarist și admirator pe care ea nu-l băga în seamă. Dacă treceți pe lângă casa ei în stil Art Nouveau, decorată cu lei, heruvimi și cupidoni, din Piața Amzei (dăruită ei, spun gurile rele, chiar de regele Ferdinand), ar merita o amintire recunoscătoare din partea noastră, a biciclistelor de azi, pentru cutezanța sa îmbinată cu farmec!

La litera M sunt multe nume cunoscute, dar să le acordăm o reparație celor care nu apar în manualele de istorie și nici în cronicile mondene, deși au făcut istorie în domenii remarcabile, cum ar fi:

ȘTIINȚE:
Ștefania MĂRĂCINEANU (1882-1944), fiziciana care a identificat fenomenul radioactivității artificiale, rezultatele cercetărilor sale fiind recunoscute de laureații Nobel pentru fizică care au explicat procedeul fizic și matematic – soții Frederic și Irene Joliot-Curie (ginerele și respectiv fiica lui Marie Curie). Ea este cea care a descoperit procedeul de declanșare artificială a ploii – în 1931 a declanșat prima ploaie de acest fel, în Bărăgan. A creat primul Laborator de Radioactivitate din țară, la Facultatea de Științe din București, pe care l-a dotat cu aparatură din banii proprii, aici lucrând ca asistent universitar din anul 1925;
Vera MYLLER (1880-1970), matematician, prima femeie profesor universitar din România (1918-1948, la Universitatea din Iași unde preda algebra superioară și teoria funcțiilor). Teza sa de doctorat, susținută în anul 1906 la Gottingen, cuprinde primul exemplu cunoscut de ecuație integrală singulară.
Cornelia MOGA (1885-1962) – prima femeie radiolog din România. Originară din Sibiu, a studiat medicina la Budapesta, specializându-se în Germania, s-a stabilit din anul 1918 la Arad unde a lucrat la spitalul orășenesc. După pensionare, în anul 1957, a suferit efectele iradierii asupra sănătății sale, murind de cancer după o serie de amputări. La vremea aceea nu se cunoșteau riscurile expunerii îndelungate la radiații (ca și în cazul lui Marie Curie).
Rodica MĂNĂILĂ (1935-2002), fiziciana care a elaborat primele modele structurale pentru germaniu, a pus bazele secției de Cercetări Structurale prin difracția Rontgen, cu contribuții științifice în domeniul tehnologiei materialelor (semiconductorii amorfi și lichizi). Ce ar fi calculatoarele și telefoanele noastre mobile fără germaniu?!;
Florentina Ioana MOSORA (1940-1994) – biofizician și actriță (sic!), dublă licențiată a Universității din București, în biologie (1961) și fizică (1967), a obținut doctoratul în științe, specialitatea biofizică, în anul 1971. Mai târziu, dânsa a înființat Catedra de Biofizică din cadrul Universității.
Nu se poate și deșteaptă, și frumoasă, spun misoginii! Da de unde, le-aș răspunde prin exemplul drei. Mosora care, în tinerețe, datorită fizicului plăcut, între licențe și doctorat, a jucat în patru filme, în roluri principale. Priviți un sample aici, în compania actorului Iurie Darie: https://www.youtube.com/watch?v=nCMjxCn8xmM

SPORT:
Lia MANOLIU (1932-1998) atletism – aruncarea discului, cea care este menționată în Guinness Book prin recordul participării la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, din 1952 – Helsinki până la Munchen -1972, record egalat tot de o româncă – Elisabeta Lipă, în anul 2004.

MUZICĂ:
Florica MUSICESCU (1887-1969) – profesoară de pian, unul din fondatorii școlii pianistice din România;
Myriam Lucia MARBE (1931-1997), eleva Floricăi Musicescu, pianistă și compozitoare premiată la concursuri internaționale de compoziție timp de trei decenii la rând (anii 60-80).

Într-un (nemeritat) ultim paragraf dedicat literaturii: câte ceva despre cea căreia îi este dedicată mai mult de o pagină în Enciclopedie; cunoscută mai mult ca iubirea poetului Mihai Eminescu, decât ca poetă. Ați ghicit, cred, este vorba despre Veronica MICLE (1850-1889). De reținut că era ardeleancă, de origine din Bistrița (fiica unui revoluționar mort în luptele purtate de Avram Iancu). Și încă o ardeleancă plină de inițiativă: patrona unui salon literar frecventat (și) de Eminescu iar în 1869, dna. Micle se implica ”în înființarea unei școli profesionale de fete din Iași, începând, de asemenea, să se afirme și în viața literară.” Căsătoria dintre ea (rămasă văduvă) și Eminescu a fost împiedicată de lipsa mijloacelor materiale și de opoziția junimiștilor, în frunte cu Titu Maiorescu care o detesta. ”Certificatul” legăturii lor, ca să-i spun așa, vor rămâne eternele versuri pe care poetul i le-a dedicat celei pe care a numurit-o ca ”Floarea albastră”, pe vremea când el era un umil bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași iar Veronica, soția rectorului Universității din același oraș. O frumoasă interpretare a acestei poezii, expresia unei iubiri legendare în literatura română, am găsit aici.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

6 thoughts on “George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

  1. Zina

    O recenzie minunată, mulțumesc ! Am aflat o mulțime de lucruri noi și interesante, pe care probabil că nu le-aș fi aflat fără acest serial.

    Reply
    • Antoaneta Moga Post author

      Mă bucur că apreciați acest serial și că îl urmăriți constant! Documentarea din Enciclopedie este foarte valoroasă, la asta mai adaug, atunci când găsesc, linkuri către imagini sau website-uri pentru muzee, case memoriale, etc. Vă urez o zi bună!

      Reply
      • Zina

        Dragă Antoaneta, apreciez efortul tău permanent de documentare și modul în care îmbogățești informația adusă de aceste recenzii excelente. Felicitări !

        Reply
  2. Naica

    Citesc cu placere si perseverenta povestirile tale,minunat alese !
    Te rog frumos sa ma anunti cand apare urmatoarea Enciclopedie !
    Am facut cunostinta si cu ”ultimul barbat american”; multe lucruri si ganduri inedite,
    ceva altfel decat la noi !

    Reply
    • Antoaneta Moga Post author

      Tin legatura prin e-mail cu autorul – dl. profesor George Marcu si va voi anunta de indata ce aflu despre aceasta aparitie, dansul mi-a spus ca a demarat lucrarile de documentare…

      Da, “Ultimul barbat american” este o lectura incantatoare, Elisabeth Gilbert se mentine in topul preferintelor mele, cu subiecte inedite si un mod de a scrie dinamic si plin de informatie, umor…

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *