George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

7

”Șapte personaje în căutarea unui autor” este titlul unei piese de teatru scrise de Luigi Pirandello pe care am citit-o în liceu și care atunci mi-a plăcut mult (am văzut și punerea ei în scenă de la Teatrul Bulandra, cu ceva ani în urmă).

Parafrazând acest titlu, tot șapte sunt personajele celui de-al treisprezecelea episod al serialului de față, cu deosebirea că ele și-au găsit un autor – pe autorul Enciclopediei personalităților feminine din România, care le-a dedicat un capitol. Ele sunt: (1) autoarea primului roman românesc scris de o femeie și publicat în anul 1902; (2) prima femeie avocat din România care a primit dreptul de a pleda (asta se întâmpla cu puțin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial); două memorialiste și supraviețuitoare, una a deportării din Bucovina în Siberia (3), o doua, de origine evreiască, a Holocaustului (4); o femeie antropolog și membru al Academiei Române (5); o alta care a excelat în cercetarea istoriei artei medievale românești (6) și o poetă și în același timp dedicată culegătoare de folclor românesc din Moldova de Sus (7).

Numitorul comun al celor 7 personalități îl mai constituie, pe lângă inițiala numelui de familie, pasiunea și tenacitatea, desfășurate pe o perioadă cuprinsă între finele secolului al XIX-lea și până aproape de zilele noastre. Cine sunt ele? Să defileze:

(1) Sofia NĂDEJDE (1856-1946) – născută și educată la Botoșani, om de litere și militantă pentru emanciparea femeii din România. Fratele ei era pictorul Octav Băncilă (1872-1944) iar soțul, Ion Nădejde (1854-1928) era publicist și membru al mișcării socialiste din România. Au avut împreună șase copii, iar asta nu o împiedica să scrie (oare când și cum reușea, cu o casă de copii ?!) Și chiar a reușit, căci primul roman românesc scris de o femeie îi aparține, se numește ”Patimi” și a obținut premiul I din partea ziarului ”Universul”. Pe filiera convingerilor politice ale soțului său, prin articolele sale din publicațiile vremii, Sofia Nădejde a fost o ferventă susținătoare a cauzei feministe din România.

(2) Ella NEGRUZZI (1876-1948) – născută la conacul Negruzzi din Hermeziu (județul Iași) unde funcționează în prezent Casa memorială Negruzzi, vizitabilă într-un scurt popas moldav, la 40 km de Iași, pe lângă domoala curgere a Prutului.

Ea este descendenta unei familii ilustre pentru istoria și literatura națională, începând cu întemeietorul dinastiei, scriitorul și omul politic pașoptist Costache Negruzzi (1808-1868), părintele nuvelei istorice românești (”Alexandrul Lăpușneanu”… cel cu celebrele replici teatrale: ”Capul lui Moțoc îl vrem!” sau ”De mă voi scula, pe mulți îi voi popi eu”); tatăl ei era scriitorul Leon Negruzzi (1840-1890) iar unchiul ei – Iacob Negruzzi, a fost președinte al Academiei Române, membru fondator al Societății ”Junimea” și profesor de drept la Universitatea din Iași.

Cu asemenea modele și încurajată de intelectualii familiei, tânăra Negruzzi a urmat cursurile Universității din Iași, specializarea Drept, Filologie și Istorie a publicat articole prin care a militat pentru emanciparea femeilor din România.

Ca avocată, ea este prima femeie cu drept de a pleda din istoria României, ca membră a Baroului din Galați și Ilfov. Era și timpul: cu ceva timp înainte, tot o româncă pe nume Sarmiza Bilcescu Alimăneștianu (1867–1935) devenise prima femeie avocat din Europa (despre ea, tot în Enciclopedie, la litera B). Așadar, Ella Negruzzi a primit acest drept după un lung șir de procese care au durat 6 ani, dar a perseverat! A cerut echitate socială și a văzut emanciparea femeilor ”ca afirmarea lor în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia”.

Oare cum arăta Ella Negruzzi?! Putem vedea o tânără brunetă, delicată și elegantă în ținută în imaginile de epocă din articolul postat aici de dl. Maricel Chișcă pe blogul său foarte bine documentat.

(3) În noaptea de 13/14 iunie 1941, comunitatea de români din Bucovina era deportată de autoritățile sovietice în Siberia, dincolo de Cercul Polar. Printre ei se afla și Anița NANDRIȘ-CUDLA (1904-1986), o tânără țărancă din Cernăuți care la vârsta de 37 ani pornea în exil împreună cu cei trei băieți minori ai săi. La 20 de ani după deportare, Anița Nadriș a revenit în satul natal. Au supraviețuit și ea, și copii. Avea ce povesti, nu a uitat nimic și a relatat în scris despre exilul siberian, scriere care, prin autenticitate și savoarea limbajului, este comparabilă cu amintirile despre Gulagul sovietic ale lui Soljenițîn. După moartea sa, memoriile sale intitulate ”20 de ani în Siberia. Destin bucovinean” au fost publicate la București în anul 1991, un an mai târziu cartea a fost premiată de Academia Română. Piesa de teatru cu același titlu – o adaptare pentru scenă a acestor memorii, face parte din repertoriul Teatrului Național din București (premiera a fost recent, în ianuarie 2015) fiind parte a programului ”Procesul comunismului prin teatru.” (vezi http://www.tnb.ro/ro/20-de-ani-in-siberia)

(4) Anii 1943-1945 au reprezentat pentru Ana NOVAC (1929, Dej, România – 2010, Paris, Franța) o perioadă a coborârii în infern, prin deportarea în lagărele de exterminare de la Auschwitz și Kratzau unde și-a pierdut părinții și fratele. Ana avea 14-16 ani, o adolescentă evreică care ține un jurnal de lagăr, motiv pentru care unii au numit-o ”Anna Frank din Transilvania”. Ana Novac a supraviețuit lagărului și a publicat jurnalul care a reprezentat pe perioda detenției singura rațiune a îndârjirii ei de a rămâne în viață. Și-a publicat amintirile după eliberare, în anul 1968 când era emigrată în Franța, sub ironicul titlu ”Les beaux jours de ma jeunesse” (”Cele mai frumoase zile ale tinereții mele”). Monica Lovinescu remarca ”inuzitata ironie nimicitoare” cu care și-a povestit experiența, cu accente pe care nu le-a regăsit în scrierile niciunui alt martor al Holocaustului.

(5) Olga NECRASOV (1910, Sankt Petersburg – 2000, Iași) – de origine rusă, a absolvit Facultatea de Științe a Universității din Iași.

(6) Corina NICOLESCU (1922 – 4 martie 1977, București) – licențiată în drept, litere și filosofie a Universității din București. A avut privirea adâncită în frumusețea artei românești populare și medievale românești, prin studiile sale pe aceste teme. O viață dedicată frumosului din artă, curmată tragic de cutremur, la numai 55 ani.

(7) Legat de Bucovina Aniței Nandriș-Cudla este și numele unei alte femei care a trăit înaintea acesteia. Se numea Elena NICULIȚĂ-VORONCA (1862, Bârlad – 1939, Siret), a fost folcloristă, poetă și prozatoare. Ea a strâns și publicat povești, credințe și datini populare din Bucovina, adunate într-un impresionant volum de cca. 1300 pagini. Sub titlul ”Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică”, și-a publicat volumul în anul 1903 (cu un an înainte de nașterea țărăncii deportate în Siberia). Fără această culegere de folclor din Bucovina nu am fi cunoscut mitologia precreștină a românilor, explicația populară cu privire la nașterea lumii, dovada că nu doar grecii antici au avut mitologia și legendele lor (ale Olimpului)!

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

7 COMMENTS

  1. De ce atât puțin despre Olga Necrasov ?… Antropolog român de origine rusă, membru titular al Academiei Române, a fost membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena. A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980. Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană.

    • Întocmai scrie și în Enciclopedie! În plus sunt menționate multiplele sale specializări: serologia, anatomia comparată, biometria, biostatica, craniologia, antropologie contenporană și amtropometrie. A facut parte din colectivul Catedrei de antropologie și paleontologie a Facultății de Științe Naturale a Universității ieșene, o școală de sorinte germană, axată pe descrierile morfologice. În ultima parte a vieții a fost țintuită la pat de boala Alzheimer. V-a fost cumva profesor la facultate?!

      • Nu, Olga Necrasov nu mi-a fost profesor, eu am urmat facultatea la Universitatea din București. Am făcut însă lecturi din niște cărți de-ale d-sale. M-a intrigat faptul că nu ai scris nimic despre ea, doar ai nominalizat-o. Am căutat pe Internet și am găsit aceste informații. Sper că nu te-a supărat intervenția mea.

        Să ai o săptămână ușoară, Antoaneta !

  2. Antoaneta, n-ai mai terminat renovarea casei ? 🙂 Ne lași cu Enciclopedia personalităților feminine din România neterminata… 🙁

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here