Kiran Desai – Zarvă în grădina de guave

1
241

Mărturisesc că am avut întotdeauna o atracție pentru exotic: locuri, veșminte, mâncare, inclusiv fructe. Mi-au stârnit curiozitatea și m-am lăsat pradă ei… așa că numai cuvântul ”guave” din titlu și faptul că autoarea cărții își are originile în India, au fost suficiente ca să mă determine să cumpăr cartea de față.

Fără să mă dezic de mărturisirea de început, recunosc că mi-am dorit mereu să călătoresc în India. Ai ce vedea, primul cuvânt care îmi vine în minte este Taj Mahal. Dar nu numai pentru monumentele și locurile istorice vizitez o țară, mai este dorința de a cunoaște  spiritul locului,  care-i animă locuitorii, stilul de viață, istoria lor, obiceiurile … în parte, cea din urmă dorință a fost îndeplinită fără a mă deplasa la fața locului, stând comod în fotoliul meu de lectură, după ce am plătit echivalentul în lei a 10 euro, și citind această carte…

Cartea cuprinde într-o poveste scrisă cu umor și tandrețe toate clișeele sociale care îți pot veni în minte când auzi cuvântul India.

Un prim cliseu ar fi foamea, seceta și ajutoarele internaționale.  Sampath Chawla, eroul principal, se naște în vremea secetei dinaintea musonului, când lipsa de alimente amplifică poftele mamei sale însărcinate și făceau ca visele sale despre mâncare să fie tot mai extravagante. Înainte să-l nască, mama sa Kulfi  ”se gândea de-a dreptul la pești. La pești suficient de mari și de buni să potolească foamea care o copleșise în ultimele luni ca un val. Se gândea la curry cu pește și la kebab cu pește. La bancuri de creveți mustăcioși. La midii gumate. Se gândea la mâncare din abundență, în toate formele pe care aceasta ar fi putut să le ia. La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului.

Copilul va fi venit pe lume în împrejurările unor coincidențe fericite: venirea musonului care aduce ploaia și implicit belșugul de alimente la care visase mama sa și venirea ajutoarelor de la Crucea Roșie Internațională, distribuite din avion, din care un pachet aterizează în copacul din gradina familiei. Născut în împrejurări atât de favorabile, numele băiatului va fi Sampath, care înseamnă noroc.

Un alt clișeu ar fi sezonul nunților aranjate și senzualitatea indiană, pentru că toată lumea știe din ce țară provine Kama Sutra… senzualitate care se trezește și în Sampath, douăzeci de ani mai târziu de la nașterea sa. Chemat la nunta fiicei șefului său pentru a se ocupa de sarcini mărunte, Sampath este plictisit și împins de curiozitate ajunge în camera unde se îmbrăcaseră verișoarele miresei. Ajuns aici, explorează camera fiind copleșit de senzații: mirosul parfumurilor folosite de fete, moliciunea mătăsurilor lăsate vraiște în urmă, sariurile în toate culorile imanginabile. Cu simțurile tulburate, Sampath ajunge să aibă o manifestare senzuală sub forma unui dans în fântăna care compunea decorul de nuntă, dezbrăcându-se  sub privirile îngrozite ale nuntașilor: ”își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă cârpa folosită pentru a curăța arma cu care și-a ucis dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și intensitate, își cobora mâna spre pantaloni. (…) se cățără agil pe cel mai înalt nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise.

Această manifestare cât se poate de naturală era traducerea în fapte a dorinței de a se elibera, în primul rând din slujba sa măruntă de la oficiul poștal. Acest lucru îl va obține rapid de la șeful său, imediat după executarea dansului obscen de la nunta fiicei acestuia.

Blamat de familia sa și de tot orașul, băiatul nu își va abandona dorința de eliberare și liniște, el va lua primul autobuz care îl va scoate în afara orașului. ”Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând în sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa se zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui și, fără să facă vreo pauză, începu să se cațere febril. (…) Ascuns între ramurile copacului în care se cățărase, Sampath simți cum i se domolește respirația și-l cuprinse un val de pace și de mulțumire.(…) Arborele  în care se cățărase Sampath era un arbore de guava. Un arbore de guava mai mare și mai impunător decât toți cei pe care-i văzuse vreodată.

Un alt clișeu social pentru India îl constituie îndrumătorii spirituali, denumiți guru care apar din speculațiile religioase. Acestea constituie pentru indieni un mod de viață, cu rădăcini în istoria milenară a națiunii. Un astfel de Guru, având ca sălaș arborele de guava, va deveni Sampath, după ce va fi regăsit de familia sa care, pentru o zi, îl dăduse dispărut. Cariera sa de guru va începe printr-un anunț din ziarul local: ”(..) abandonându-și îndatoririle de la oficiul poștal din Shahkotm un funcționar s-a stabilit într-un arbore mare de guava. Conform speculațiilor oamenilor din popor, natura sa spirituală e una neobișnuită, iar comportamentul său pueril e pus pe seama unei întelepciuni de nepătrus.” Dar ce anume a spus el atunci pentru ca asistența să ajungă la concluzia publicată în ziarul local, și cum se termină povestea lui Sampath nu veți putea afla decât dacă citiți și voi cartea. Vă las plăcerea parcurgerii ei, un fragment autentic, exotic și actual din societatea culturală indiană, transpus datorită talentului unei tinere promițătoare scriitoare – Kiran Desai.

Kiran Desai - Zarvă în grădina de guave
Kiran Desai – Zarvă în grădina de guave

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here