Isabel Allende – Eva Luna

6
392

Voi continua impresiile despre seria de autor, referindu-mă acum la o altă carte scrisă de Isabel Allende, pe care am citit-o, ”Eva Luna”. Spre deosebire de cele două romane despre care am scris în post-ul precedent, cel de față este mai puțin raportat la un cadrul istoric bine determinat, despre care scriitoarea să se fi documentat în prealabil, cum au fost în cazul relatărilor cu tentă istorică despre întemeierea Regatului Chile, în ”Ines a sufletului meu”, sau despre ”Goana după aur” din California, în a doua jumătate a secolului XIX, în ”Fiica norocului”.

De data aceasta, preponderentă este fantezia, sau poate mai bine zis straneitatea narațiunii, în comparație cu celelalte două romane amintite mai devreme. Acțiunea din romanul ”Eva Luna” se petrece tot în America Latină, dar într-un spațiu vag definit ca fiind locuit de ”popoare tropicale”, într-o țară din acest spațiu geografic care ”plutește” pe imense zăcăminte de petrol, condusă de un dictator care poartă titlul de ”Binefăcătorul”, datorită lingușelii supușilor săi, și nu actelor de caritate.

Imaginea șarpelui de pe copertă este o dublă aluzie, la numele personajului principal – Eva Luna, cu trimitere la păcatul originar, dar și la împrejurările mai puțin obișnuite în care a fost concepută ea (nu dezvălui mai mult !). Pe Consuelo, mama Evei, autoarea o aduce de nicăieri, printr-o zvâcnire de condei, cum numai talentul ei scriitoricesc o putea face:

”Misionarii au adunat-o pe Consuelo pe când încă nu știa să meargă, era un fel de lighioană în pielea goală, plină de noroi și rahat, care a venit în patru labe pe puntea debarcaderului precum un Iona minuscul vomitat de o balenă de apă dulce.”

După care, romanul curge firesc, ca o destăinuire a Evei, care știa ceva și despre tatăl său:

”Tatăl meu, un indian cu ochii chihlimbarii, era din locul în care se unesc o sută de râuri, mirosea a pădure și nu se uita niciodată direct la cer, pentru că el crescuse sub cupola copacilor și lumina i se părea ceva indecent.”

Tatăl dispare în selva din care venise, înainte de nașterea Evei. Va rămâne orfană de mamă, după o copilărie alimentată de poveștile acesteia, născocite din lecturile pe ascuns din cărțile doctorului Jones, la care mama lucra ca servitoare. Apoi, ca la o probă de ștafetă, Eva va trece de la mamă în grija Nașei; dar Nașa se va pierde în negura demenței, după nașterea unui plod cu două capete, unul alb și unul negru (v-am spus că romanul acesta se detașează de celelalte prin straneitatea povestirii!), și Eva se va atașa de Elvira care era altă servitoare, la alți stăpâni.

Câștigându-și existența ca servitoare în casele celor bogați, de unde va fugi apoi în lumea străzii a marelui oraș, Eva va ajunge să cunoască și să ne descrie personaje care mai de care mai pitorești, fiecare având partea sa de culoare în fresca complicată și multicoloră a istoriei sud-americane: un mic borfaș al străzii care ajunge liderul temut al gherilelor din jungla amazoniană, patroana inimoasă a unui bordel de lux, un negustor oriental dintr-un sat îndepărtat, un travestit celebru, Generalul, Omul cu Gardenie și alții.

Pentru că fiecare personaj întâlnit de Eva are o istorie proprie, iar Eva are darul povestirii, ea va participa și la nașterea unei telenovele, pentru că ce ar fi America Latină fără telenovele ?! Pentru poveștile sale, Eva, asemeni Șeherezadei, va primi ca premiu un iubit. Îl va întîlni pe Rolf, a cărui poveste începe în Europa și continuă pe continentul sud-american. Datorită lui, avem un indiciu mai precis pentru plasarea în timp a acțiunii, Rolf fiind copil în Germania, la finele celui de-al doilea război mondial.

Dar cum conduce scriitoarea firele întâmplării, pentru a-i întâlni pe cei doi tineri, într-un context sud-american bogat în evenimente și răsturnări sociale și politice ?! Acesta este un lucru fascinant care ține de măiestrie literară și pe care numai lectura acestui roman îl poate oferi…cu toate detaliile unui mod de a scrie plin de farmec, nostalgie și umor care poartă deja marca Isabel Allende.

Isabel Allende – Eva Luna
Isabel Allende – Eva Luna

6 COMENTARII

  1. @Bianca: si scrisul lui Isabel Allende si personajele create sunt inedite! Lectura romanelor sale te transpun intr-o lume cu totul aparte care tine de universul sud-american (cu care am facut mai intai cunostinta datorita lui Gabriel Garcia Marquez). ma bucur ca impartasim aceleasi alegeri literare si daca mai treci pe la mine, poti afla ce am mai citit recent!

  2. @simsim: mie mi-a placut cel mai mult “Ines a sufletului meu”. Inca de la titlu m-a cucerit, iar continutul o frumoasa surpriza (a fost prima ei carte pe care am citit-o). Apoi au urmat celelalte. Nu am citit inca «Casa spiritelor». per total, evocarea lui Isabel Allende se apropie mult de realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here