Gloria Goldreich – Cină cu Anna Karenina

2
42

Când îmi exprim o părere despre o carte, sunt tentată să o clasific. Ca și în cazul cărții de față, pe care o pot plasa la granița dintre cick-lit și ceva mai mult.

M-am gândit mai întâi la cick-lit, un gen pe care îl evit pentru că e ușuratic și comercial, datorită frecventelor și inutilelor descrieri despre aspectul exterior (culoarea rochiei, machiajul, părul și coafura, poșeta etc.) în dauna celor despre opinii, gânduri și trăiri ale celor șase personaje feminine care se reunesc periodic pentru a comenta pe marginea unei cărți prestabilite, alcătuind un ”club de carte” din New York.

Stilul este simplu spre simplist, lipsit de profunzime iar povestea este diluată la maxim, încât se lungește inutil, cu un deznodământ previzibil iar intriga este cam forțată… profilul fiecărei femei rămâne la stadiul de schiță alcătuită din clișee, încât nici una nu ajunge să iasă din livresc și să-mi atingă inima, cum s-a întâmplat cu alte personaje ale altor scriitori/scriitoare (vezi Colometa lui Merce Rodoreda).

Peste cele șase cititoare trec trei anotimpuri deși, la cât de banală este narațiunea, pare mai mult timp! Faptul că ele au pasiunea lecturii m-a făcut totuși să am răbdare și să nu abandonez cartea, din start.

Primul anotimp, toamna, le reunește pe cele șase acasă la Cynthia, cea mai bogată și invidiată dintre ele, pentru a comenta pe marginea romanului lui Lev Tolstoi, ”Anna Karenina” (de aici și titlul ”Cină cu Anna Karenina”, trimitere literară din pricina căreia m-am cam păcălit). Cele șase femei au ceva discuții pe tema acestui roman: viața este guvernată de întâmplare (aici fiecare femeie dă exemple personale); dacă dragostea erotică anulează dragostea maternă, în ce măsură contele Lev a putut cunoaște și înțelege sufletul Annei, în condițiile în care el nu și-a apreciat nici soția, etc.

Tot din categoria ”infidelități europene”, la următoarea întâlnire, clubul de carte dezbate ”Madame Bovary” de Flaubert. Pe marginea acestui roman, cititoarele din club vor regăsi o temă încă destul de actuală – plictiseala și monotonia vieții de zi cu zi din care, pentru a ieși, femeile încep să iubească lucrurile frumoase și să și le cumpere în neștire: rochii, poșete, bijuterii și alte dichisuri, asemeni celor care l-au dus pe Charles Bovary pe mâna portărelului. Ceea ce ar echivala, în cazul locuitoarelor New Yorkului, în sesiuni prelungite de shopping la Saks, pe Fifth Avenue.

De la a treia întâlnire a clubului de carte cărțile propuse sunt numai creații feminine:

  • ”Reciful” de Edith Warton (atunci se discută despre independența dată femeilor de banii proprii, care le permite să divorțeze);
  • ”Loteria” și ”Viața printre sălbatici” de Shirley Jackson (cu discuții adiacente ale celor șase despre duplicitate, sacrificiul femeii pentru familie dar și despre antisemitism);
  • ”Citind Lolita în Teheran” de Azar Nafisi și ”Lolita” de Nabukov (ocazie de a discuta despre puterea de a lua decizii și puterea de a proteja inocența);
  • ”Clopotul de sticlă” și ”Ariel” de Sylvia Plath (cu o interesantă provocare la destăinuiri despre invidiile personale, pornind de la mărturisirile din ”Jurnalul” Sylviei Plath care recunoscuse primejdia invidiei și încercase să lupte împotriva ei);
  • ”Micuțele doamne” de Louise May Alcott în paralel cu biografia familiei scriitoarei americane, comparație care conduce discuția spre teme ca sinceritate și idealizarea calităților, în contextul căsniciei.

Am plasat totuși cartea la granița dintre cick-lit și ceva mai mult datorită faptului că, deși m-a dezamăgit în mare parte, am găsit și ceva bun. Mi-a plăcut ideea că femeile din clubul de carte ajung la un grad de comuniune, deși sunt diferite ca personalitate, statut material și social, datorită pasiunii comune pentru literatură, ele ajung să fie empatice, să se sprijine reciproc când trec prin momente grele: boala unui copil, moartea unui părinte, acceptarea unei provocări profesionale.

Din categoria ”bile albe” mai fac parte cele mai bune citate pe care le-am găsit în carte și în care m-am regăsit în ce privește pasiunea mea pentru lectură:

”Pentru ele, literatura era ca un drog, fiecare intrigă complicată provocându-le o nouă euforie, suspendându-le deasupra realității, permițându-le să schimbe brusc direcția – când pe bulevardele mărginite de zăpadă din Sankt Petersburg, când la Opera somputoasă din Rouen.

Vorbiseră adesea pline de melancolie despre cărțile ce reprezentau pentru ele un fel de evadare, le conduceau spre tărâmuri imaginare care le intrigau și le făceau să cadă pe gânduri.

Încă din copilărie, cărțile fuseseră baloanele de aer cald care le purtau departe de bodogănelile înfuriate ale părinților care se certau, de colegii de școală care le respingeau, de plictiseala din facultate. Surorile, Elisabeth și Trish, atât de diferite, aveau în comun dependența de lectură, ascunzând volumele de basme în colțurile întunecate ale casei lor din suburbii, considerând frazele introductive și formulele de încheiere un fel de mantre magice – ”a fost odată ca niciodată …și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Rina și Trish mărturisiseră că citeau la lumina lanternei, ascunse sub pătură. Donna nu se dusese niciodată la culcare fără o carte alături și ascultase cărți înregistrate în timp ce o ajuta pe mama ei în bucătărie. Cynthia citea în timp ce mergea la școală, în timp ce mergea spre casă, împiedicându-se și julindu-și genunchii, și apoi ridicându-se doar ca să citească mai departe.

Astfel de mărturisiri le stârniseră râsul și le făcuse să se recunoască una pe alta. Erau la fel, cititoare înnăscute, purtând lectura în sânge, asemenea celor care se nasc cu ochii albaștri sau cu predispoziția spre alcoolism.”

Un alt citat descrie foarte bine situațiile când am avut ocazia de a face schimb de impresii despre lecturile comune, asemeni unui schimb de modele de ”tapiserii în culori variate” (varietate dată de trecerea prin filtrul personal), cu alți bloggeri care ”poartă lectura în sânge”. Aici mă gîndesc în mod special la Fructitza, BiblioDeva Filiala 3 și Bibliophile.

”Odată cu schimbarea grăbită a anotimpurilor, cu cărțile care le umpluseră viața și le bântuiseră visele, își descoperiseră și analizaseră vulnerabilitatea. Citeau ca și cum ar fi fost niște țesătoare care întindeau fire subțiri, bucăți de poveste, pe războiul imaginației lor. Făcuseră schimb de modele și variante de culori, își oferiseră una alteia tapiserii în culori variate fără să își dorească una alteia să sfârșească vreodată.”

Probabil că, în timp, clubul nostru de lectură găzduit de spațiul virtual să se lărgească, prin participarea cu comentarii și altor împătimiți ai lecturii. Pentru că, așa cum spune și Gloria Goldreich, ei se recunosc unii pe alții, asemeni celor care au un ADN comun.

Așa cum am mai spus, nu am considerat această carte o alegere 100% inspirată dar îi recunosc meritul de a mă inspira prin orientarea spre autori de care nu am știut nimic până acum (Edith Warton, Shirley Jackson, Azar Nafisi). Cărțile acestora îmi vor prilejui lecturi, cu siguranță, mai satisfăcătoare decât cea a Gloriei Goldreich, prin care le-am descoperit.

Au mai scris despre ”Cină cu Anna Karenina”: bookaholic.ro și rainbowchild.ro.

Gloria Goldreich – Cină cu Anna Karenina
Gloria Goldreich – Cină cu Anna Karenina

2 COMENTARII

  1. Excelent articol, cum deja m-am obişnuit. Mi-a plăcut mult citatul “bucăți de poveste, pe războiul imaginației lor” referitor la schimbul de păreri pe teme literare, unde alături de Fructizta şi Bibliophile mă găsesc cu mândrie. Interesant că tocmai astăzi am povestit cu o colegă de această carte. Eu n-am ciitt-o încă, ea oscila între a fi mulţumită sau relativ mulţumită de lectură. Acum că te-am citit cred că, deşi n-o voi face degrabă, voi citi şi eu cartea pentru că, cu toate plusurile şi minusurile pare interesantă.

  2. @Roxana: blogul care va apartine, alaturi de cel «semnat» de Fructitza si de Bibliophile sunt printre primele pe care le urmaresc constant pentru ca le apreciez! M-am bucurat ca am putut comenta impreuna, pe teme literare apropiate (am avut in comun unele din cartile citite) sau m-au inspirat in alegerea viitoarelor lecturi. Sunt foarte multe carti pe piata acum, stiti mai bine decat mine pentru ca lucrati in domeniu! Pentru mine, provocarea este sa descopar ceva cu adevarat frumos, interesant, inedit intr-o carte, pentru a putea impartasi si cu altii bucuria acestei descoperiri…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here