Petru Dumitriu – Cronică de familie (vol. 2 și 3)

2
912

Am terminat de ceva timp lectura volumelor 2 și 3 din “Cronică de familie” de Petru Dumitriu, parcurgând un roman-maraton al literaturii române, pentru că nu-mi amintesc să mai fi citit ceva din literatura autohtonă de asemenea întindere!

Parcursul atât de lung și dens în ce privește narațiunea și numărul impresionant de personaje nu dăunează ritmului intern al povestirii și nici provocării cititorului de a citi mai departe. Mărturisesc că am citit cu lăcomie și fără urmă de plictis, descoperind detalii și unghiuri noi de abordare a unor evenimente și personaje istorice. Am urmărit cu încântare schimbarea –cea care, prin însăși natura sa, este așa de greu de surprins… captivată de stilul în care scriitorului i-a reușit această dinamică, aceasta fiind marele plus al romanului: realizarea imaginea schimbării prin nuanțe, tușă lângă tușă, care alcătuiesc o teribil de bună viziune cinematografică!

Mare personaj al romanului este Timpul și schimbarea pe care el o aduce. Și cei bogați se află inevitabil sub semnul schimbării, paradoxal averile lor pare să îi facă mai expuși schimbării cu care sunt obligați să țină pasul pentru a le păstra, în special prin polarizarea lor obligatorie în zona puterii politice. În neamul Cozienilor, pe parcusul a peste 100 de ani de istorie, se schimbă patru generații, de la Alexandru Cozianu, primul soț al fermecătoarei Sofia Cozianu, amfitrionii seratelor politice de la 1850, până la Pius Dabija, om al artelor din anii stalinismului, cu talent plenar (scluptor și muzician) dar fără ”origini sănătoase”.

Citind, am avut senzația vizitării unui opus al muzeului figurilor de ceară, adică a unuia cu figuri foarte vii și dinamice, purtate încolo și încoace de propriile dorințe și idealuri, marea majoritate aflate în zona Puterii și a Banului. Le vezi mai ales cum reacționează în împrejurările extraordinare dictate de schimbare, pe măsură ce evenimentele se precipită: căderea Partidului Conservator, odată cu asasinarea lui Șerban Vogoride, Răscoala Țărănească din 1907 și aspra ei represiune, Primul Război Mondial cu refugiul guvernării la Iași, perioada interbelică, Greva muncitorilor de la Atelierele Grivița din anul 1933, guvernarea controversată a lui Carol II, mișcarea legionară, regimul generalului Antonescu, suprimarea evreilor, al doilea Război Mondial cu schimbările de alianțe ale României, de la Antantă la Aliați, evenimentele din anul 1944, așteptarea inutilă a americanilor și venirea la putere a comuniștilor. Toate acestea sunt fapte ale istoriei la nivel național – relativ recentă, frământată și controversată, pe care prin lectura de față am avut ocazia să o cunoc personalizată la nivelul micilor istorii ale indivizilor unei clase sus-puse care dispare treptat, treptat, ca o specie care nu se poate adapta schimbărilor. Ei sunt descendenții boierilor de viță veche, îi vezi ce fac zi de zi, ce viață au avut ca rentieri unii, bancheri alții, dar ai privilegiul de a-i înțelege cum funcționează, de a le cunoaște gândurile, la unii crizele de conștiință (vezi cazul lui Șerban Romano), la alții intrigile și jocurile de putere (vezi cazul lui Dimitrie Cozianu), apoi fuga, decăderea sau dispariția.

Veridicul și nervul narațiunii sunt susținute de complexitatea legăturilor în care personajele sunt angrenate, majoritatea sunt rude, descendenți ai Davidei Cozianu și ai celor doi frați ai săi, Bonifaciu și Eustațiu. Aceste legături de familie, urmărite constant pe parcursul cronicii, creează contextul interacțiunilor dintre rude (mai apropiate sau mai îndepărtate dar având toate în comun ascendența boierească), precum și a unei savuroase remarci a bătrânului Șerban Lascari, în calitate de gazdă a unei serate, în dialog cu invitatul său, profesorul Fănică Niculescu (personajul fictiv, autodeclarat a fi ”om de bibliotecă”, inspirat de unul real și istoric, filozoful Nae C. Ionescu, cel care prin doctrină, avea să inspire asasinatele legionare):
” – Da? Nu știam că erați rudă cu familia Vorvoreanu…
– Suntem rudă cu toată lumea, sau mai bine zis – se corectă bătrânul cu o amabilă trufie – toată lumea e rudă cu noi.”

Construcția romanului se susține pe armătura a 24 de povestiri, ingenios îmbinate prin relaționarea personajelor. De pildă, fiecare povestire urmărește destinul unui personaj principal pe care îl întâlnești traversând, ca personaj secundar, altă povestire în care alt personaj deține rolul principal. Însă sunt și personaje care rămân mereu în plan secund, folosite în completare, pentru a-l pune în valoare pe cel principal din povestea respectivă sau de a asigura continuitatea narațiunii și caracterul unitar al imaginii lumii elitelor din care face parte. Pe alocuri sunt inserții și din lumea celor umili și săraci: țăranii răsculați la 1907, țăranii soldați din cele două războaie, cei care întorși de pe front și încurajați de curentul bolșevic decid să împartă pământurile boierilor, muncitorii greviști, studenții care aderă la ideile fasciste și legionare, iar alții la cele marxiste. Aceste inserții sunt rezultatul unor ”comenzi sociale” din anii 50 când a fost scris romanul și constituie motivul pentru care, după niște decenii, fiind stabilit în Occident, scriitorul a considerat “Cronica de familie” un compromis politic, o concesie făcută regimului, pe care însă nu a dus-o până la capăt. Astfel, nu este afectată calitatea scrierii sale și a călătoriei înapoi în timp, pe parcursul unui secol de profunde transformări ale societății românești. Timp în care vezi ascensiunea și declinul unei clase privilegiate care dispare, topindu-se ușor, ușor ca zăpada, primăvara. Și gândul te poartă în trecut, parafrazând vorba poetului “Ou sont les neiges d’antan?” Dacă au lăsat vreo umbră de amintire, le regăsești în paginile “Cronicii de familie”, lectura care, în ce mă privește, nu și-a pierdut nervul și doza de incitare în ciuda unui parcurs de peste 2000 de pagini.

Petru Dumitriu – Cronică de familie
Petru Dumitriu – Cronică de familie

2 COMENTARII

  1. Nu văd de ce inserțiile din lumea celor umili și săraci ar trebui să existe numai ca rezultat al unor ”comenzi sociale”. Au mai făcut-o alții cu mult înaintea lui (Duiliu Zamfirescu – Viața la țară, Rebreanu- Răscoala ș.a.m.d.) și nu s-a mai considerat că au făcut compromisuri politice…

    • @Zina: În anii `50, când a fost scris romanul, prima formă scrisă era supusă cenzurii, iar scriitorului i s-a cerut să împăneze scrierea cu capitolele respective. Informația asta am preluat-o din comentariile criticilor care l-au cunoscut și au trait în epoca aceea. Era o condiție ca romanul să vadă lumina tiparului, să dea bine, să zică de bine despre comuniști, despre dreptatea pe care au adus-o ei odată cu tancurile sovietice. Remarcabil este faptul că scriitorului i-a reușit doza de naturalețe în acest sens, episoadele muncitorești nu sunt proletcultiste, cele privind răscoalele chiar amintesc prin realism și echilibru de scrierea lui Rebreanu, iar cele despre boierii de țară de scrierea lui Duiliu Zamfirescu, cei doi predecesori ai săi de care amintești tu. Încercând să împace capra cu varza, ca să spun așa, presiunea politică a cenzurii comuniste nu a deformat istoria evocată, lucru care mi-a plăcut foarte mult. Cu presiunea cenzurii s-a confruntat și Marin Preda când a atacat tema unei perioade istorice asemănătoare, în ”Delirul”, conflictele generate au împiedicat apariția volumului 2 (anticipat în finalul volumului 1, fără a se mai ajunge la o continuare). Și să nu uităm că Preda a scris ”Cel mai iubit dintre pământeni” mult mai târziu, în anii `80, când cenzura își mai schimbase optica și orientarea, și chiar așa, tot a fost cenzurat. În condiții dificile, Petru Dumitriu a găsit tonul potrivit, nu a mistificat istoria… nu a condamnat pe unii și nici nu i-a idealizat pe alții. Unii i-au reproșat caricaturizarea execesivă a nobilimii, dar cred că nu a exagerat când a arătat că mulți nu s-au mai putut adapta schimbării, doar nu munciseră o zi în viața lor! Am apreciat concizia și stilul uimitor prin care transmite o informație bogată într-o singură frază, fără ca fraza cu pricina să fie kilometrică, apoi calitatea de roman istoric unicat, cu informații interesante despre o perioadă despre care am avut mereu întrebări, o perioadă crucială deoarece ne-a marcat, prin schimbările dramatice produse, și pe noi, cei de azi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here