George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

5

Al cincilea episod, dedicat literei E, din serialul inspirat de ”Enciclopedia personalităților feminine din România” de George Marcu și Rodica Ilinca reunește o seamă de biografii ale altor doamne reprezentative pentru istoria și cultura românească. Sau altfel spus, un mănunchi de Elene și Elisabete, cu o singură Evdochia, toate fiind însă capete încoronate, din întunecatul Ev Mediu până în epoca modernă!

Pentru început, au prioritate, într-o abordare cronologică, o Primă Doamnă și o Domniță din familia domnitoare a lui Ștefan cel Mare. Este vorba despre Doamna Evdochia (Ovdotia) de Kiev (n. prima parte a sec.XV – d. 25 noiembrie 1467), prima soție a domnitorului moldav și apoi fiica celor doi – Domnița Elena (Olena) (n.1464/1466 – 18 ianuarie 1505). Poate vă amintiți că, la litera D, Enciclopedia ne prezenta o altă doamnă înrudită prin alianță cu Ștefan cel Mare, pe soacra lui, adică mama ultimei sale soții, Maria Voichița – Doamna Despina Maria (aprox.1440-1550).

Evdochia era fiica cneazului de Kiev și o partidă strălucită pentru tânărul domnitor moldav, având în vedere că prin această căsătorie Ștefan cel Mare se înrudea cu Cazimir IV, regele Poloniei și suzeranul său. Deși după numai patru ani de căsătorie și trei copii avuți cu domnul Moldovei, Evdochia a murit (în urma unor complicații legate de nașterea unui copil), istoricii apreciază că această primă căsătorie i-au adus lui Ștefan avantajele unor legături dinastice cu mult mai prestigioase și mai practice în raport cu cele oferite de următoarele sale două căsătorii.

Știați că un vlăstar feminin al lui Ștefan cel Mare poate fi căutat și găsit într-un traseu istoric al Moscovei medievale, fiind înmormântată în necropola marilor cneji aflată în Catedrala Înălțării?! Este vorba despre Domnița Elena, sortită de la naștere de părinții săi unei căsătorii diplomatice și ajunsă soția cneazului Moscovei, Ivan Ivanovici, ca urmare a tratativelor tatălui său și înrudirii mamei sale cu familia princiară moscovită.

Domnița Elena avea numai 18 ani când s-a logodit, la Suceava, prin procură, cu reprezentantul cneazului și a plecat pentru totdeauna spre noua ei familie, la Moscova, cu un somptuos alai. Identificată în cronicile rusești ca Elena Voloșanca, ea a fost protagonista unor lupte pentru putere și pentru succesiunea fiului său, Dimitrie, la tronul cnejilor moscoviți, în tabăra rivală fiind Sofia Paleolog, o altă soție a țarului și fiul acesteia, Vasile. Din păcate, criza dinastică moscovită s-a soldat cu înfrângerea Elenei, ea și fiul său fiind închiși și căzuți în dizgrație, până și numele lor au fost interzise de noul țar chiar și în pomelnicele oficiale. Avea în jur de 40 de ani când cea care a fost cneaghină a Moscovei pentru numai patru ani s-a stins din viață în închisoare.

Dacă la litera D enciclopedia ne-a spus lucruri interesante despre Doamna Despina Milița (aprox. 1490-1554), soția domnului muntean Neagoe Basarab, la o distanță în timp de peste un secol după aceasta și la litera E urmează o altă soție de domnitor muntean: Elina (Elena) Doamna (1598-1653), soția lui Matei Basarab (1632-54).

De numele ei și al fratelui său, cărturarul Udriște Năsturel, este legată introducerea tiparului în Țara Românească, ea reușind să-l convingă pe domn să înființeze cele trei tipografii din mănăstirile Govora, Câmpulung și Dealu, de lângă Târgoviște. Aș aminti ca fapt cultural remarcabil, spicuind din biografia sa, că Elena a scris o prefață la o carte tipărită la Mănăstirea Dealu în care a arătat, între altele, înrudirea dintre limbile latină și română. Soțul ei, Matei Basarab, care era din neamul Brâncovenilor dar înaintaș al lui Constantin Brâncoveanu, este considerat de istorici cel mai mare ctitor pe care l-au avut românii, deoarece ”a ridicat, sub influența soției sale, 46 de lăcașuri de cult”. Elena Doamna s-a căsătorit cu aga Matei când ea avea numai 14 ani, a devenit Doamnă a Țării Românești la 34 de ani iar căsnicia lor a fost una longevivă, durând 40 de ani, conform pietrei funerare a doamnei. Ca și fratele său, cărturarul Udriște Năsturel, Elena a primit o educație aleasă, ea ”putea scrie și citi în slavonă, latină și greacă, fiind pasionată de artă, istorie și literatură”, fiind ”una din femeile cele mai de seamă ale neamului nostru”, conform istoricului C.C.Giurescu.

La distanță în timp de trei secole de Elina Doamna și cu siguranță mult mai cunoscută, o regăsim pe prima regină a României – Regina Elisabeta (n.1843, Neuwied, Germania –d. 1916, București). Enciclopedia acordă pe bună dreptate un spațiu amplu biografiei sale, mie mi-au plăcut mai ales lucrurile pe care nu le știam despre ea, cum ar fi că:

  • ;”instrucția principesei a vizat cu precădere favorizarea științelor, poezia fiind considerată o «plantă otrăvită», acest fapt nu a fost un impediment în însușirea mai multor limbi străine (franceza, engleza, română) în care aceasta a scris, a cântat, a declamat și a tradus”
  • ”debutul în viața publică românească a fost amânat de rujeola pe care a contractat-o imediat după venirea la București. «Să fiu bolnavă, să nu cunosc pe nimeni, nici măcar pe propriul meu soț, nici pe doamnele de onoare, nici pe medici, nici pe cameriste, a fost cam greu.» ”.

Totodată, mi-am dat seama că denumirea unui mic cartier din București – Vatra Luminoasă, este legată de una din nenumăratele inițiative filantropice ale Reginei Elisabeta, și anume fondarea, în anul 1909, a Azilului pentru orbi ”Regina Elisabeta” (Vatra Luminoasă) unde cei cu deficiențe de vedere beneficiau de asistență medicală și socială gratuită. În finanțarea operelor de caritate, Regina a implicat guvernul României dar a oferit bani și din averea sa personală.

Principesa Elisabeta (n.1894, Sinaia – d. 1956, Cannes, Franța) – regină a Greciei (1922-1924), al doilea copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria, a purtat numele primei regine a României, Elisabeta de Weid, care, de altfel, i-a îndrumat anii copilăriei. ”Sub influența acesteia a deprins înclinația către frumos și pasiunea pentru arte, îndeosebi muzica (dar și pictura sau literatura).” Elisabeta a divorțat de regele George II al Greciei și a rămas în România până la instaurarea regimului comunist (1948). ”Este singura care a avut relații privilegiate cu fratele său, regele Carol II, care i-a construit acesteia, pe malul Lacului Herăstrău, o locuință cochetă, cunoscută sub numele de Palatul Elisabeta (construit între 1935-1937). Totuși, aceasta a preferat viața retrasă de la Castelul Peleș sau conacul de la Banloc. Alături de ceilalți membri ai Casei Regale, a părăsit țara natală la 4 ianuarie 1948 și s-a stabilit în Franța, la Cannes, unde și-a câștigat existența dând lecții de pian. Pasionată de muzică, pictură și literatură, Elisabeta a reușit, în ciuda rigorilor ce decurgeau din statutul său, să-și urmeze propriul drum.”

Elena ”Regina mamă” (n.1896, Atena, Grecia – d.1992, Laussane, Elveția) – prima soție a regelui Carol II (1930-1940), mama regelui Mihai (1927-1930, 1940-1947). Fiica regelui Constantin I al Greciei și al Sofiei de Prusia, Elena a crescut la Atena, alături de ceilalți patru copii ai cuplului, George, Alexandru, Paul și Irina. La 10 martie 1921, la numai câteva zile după căsătoria Principesei Elisabeta cu prințul George al Greciei, s-a sărbătorit la Atena și mariajul prințesei Elena a Greciei cu principele Carol de România. Dar ”Relațiile dintre cei doi soți nu au fost dintre cele mai cordiale, mai ales că firea viitorului rege al României avea să marcheze în mod hotărâtor viitorul cuplului.” Mariajul lor a durat numai până în anul 1928, cei doi au avut un singur copil, Mihai, născut la 25 octombrie 1921.

Despre relația dificilă cu fostul său soț, Carol II și exilul impus prin divorț, fapt ce a dus la despărțirea forțată de Mihai, fiul său, am mai citit. Dar datorită prezentei enciclopedii am aflat acum că ea ”s-a dedicat programului de salvare a evreilor români, acțiune pentru care i-a fost acordată, din partea Institutului Yad Vashem, post-mortem, Medalia ”Drept între popoare” (4 noiembrie 1993).”

Se pare că la capitolul dedicat literei E din Enciclopedia de față am regăsit cea mai mare densitate de Prime Doamne de până acum! Celelalte trei personalități evocate la aceeași literă sunt: o pictoriță – Eleutheriade Micaela (1900-1982); o scluptoriță, născută în familia unor intelectuali români emigrați la Paris – Emile Celine (1898-1983) și o legendară pianistă – Erbiceanu Constanța (1874-1961). Rămâne de văzut dacă capitolele dedicate literelor următoare vor depăși, sau nu, recordul numeric atins aici în ce privește femeile aflate în planul secund al reprezentării puterii în stat.

George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România
George Marcu, Rodica Ilinca – Enciclopedia personalităților feminine din România

5 COMMENTS

  1. Multe amanunte interesante sunt cuprinse in postarea ta .Despre Cneaghina Moscovei nu stiam, Doamna Elena.
    N-am gasit nicaieri cartea.
    Acum citesc Marta Bibescu, Caterine-Paris, si, desigur, ma farmeca din nou stilul ei.
    O saptamana buna !

    • @Naica: Mă bucur că ai găsit postarea interesantă, mă străduiesc dar și cartea e super, am descoperit multe lucruri foarte interesante și le împărtășesc cu mare plăcere cu alții! Cel puțin la litera E a fost plin de doamne si domnițe, femei care au avut putere politică, pentru puțin timp… plătind ca tribut o viață frâmântată! Excepție face erudita Doamnă Elena, soția lui Matei Basarab. Îmi pare rău că nu poți face rost de carte, eu am prins-o stând cu ochii pe noutățile de pe site-ul editurii… altfel, în librării nici nu am văzut-o. Eu mai trec și prin librării de cartier și dacă dau cumva peste Enciclopedie, o iau pentru tine!

      După ce am citit ”Destinul lordului Thomson of Cardington” de Martha Bibescu, pot să spun că aceasta mi-a plăcut mai mult decât ”Catherine-Paris”, pentru că evocarea vieții prietenului său este plină de noblețe și grație. Am descoperit asemănarea dintre eroul de care se îndrăgostește Catherine-Paris și lordul Thompson, un împătimit al călătoriilor cu dirijabilul! A fost o poveste de iubire între cei doi, în viața reală, dar trăită la nivel spiritual și foarte discret spusă. Apoi a doua parte este un extras din jurnalul lui cu multe pasaje despre ea, dar și multă istorie trăită de el pe viu, în calitate de diplomat britanic în Balcani și apoi în România aflată în perioada de neutralitate, pentru a o implica în Primul Război Mondial…

      @Zina: ah, da, draga mea, așa este! Din cauza asta nu mă îndur să las cărțile din mână… recent am terminat ”Destinul lordului Thomson of Cardington” de Martha Bibescu și tocmai îi spuneam lui Naica ce farmec aparte are stilul unei prințese adevărate – Martha Bibescu, evocarea vieții prietenului său este plină de noblețe și grație!

  2. Bună ziua! Văd că aţi luat în serios prezentarea anumitor personalităţi din enciclopedie, pe litere. Felicitările mele!
    Faceţi un lucru excepţional.
    Mă bucur mult că v-a plăcut cartea noastră.
    Din păcate, sau din fericire, tirajul s-a epuizat doar în trei luni. La târgul de carte din noiembrie 2012 abia am mai avut patru exemplare pentru a o putea prezenta. Nicio şansă să o mai găsiţi în librării. Chiar şi eu am căutat, am vrut să le retrag, dar nu mai sunt. O nouă ediţie, lărgită (până la 1000 de nume) va intra în lucru după ce va fi vandută, în totalitate, “Personalităţi feminine contemporane. Dicţionar biografic”, apărută pe piaţă în dec. 2013. Cred că anul viitor va începe lucrul.
    Cu deosebită stimă şi consideraţie!
    Prof. George Marcu

    • Cu adevărat, mi-a plăcut mult cartea dvs., fiind o sursă de informații utile și interesante! După cum vedeți, o savurez încet, pe fiecare capitol dedicat unei litere, ocazie cu care descopăr adevărate istorii de viață și apreciez echilibrul dovedit în prezentarea personalităților feminine din domenii dintre cele mai diverse. De o parte din ele mai auzisem la istoria neamului, altele au fost scoase din uitare și redate modernității ca modele de unele articole din ”Formula AS” (ex. Irina Burnaia, Martha Bibescu ș.a.). dar imaginea completă a universului feminin românesc o am datorită enciclopediei de față, o adevărată delectare pentru mine și implicit pentru cei care urmăresc seria pe blog, pentru că nu au apucat să procure cartea din motivele epuizării sale rapide din librării. Cu siguranță, va fi o bucurie aflarea veștii că urmează o reeditare lărgită, pe care o aștept cu interes! Cred că volumul de documentare pentru o asemenea lucrare este uriaș, motiv pentru care meritați cu prisosință aprecierea cititorilor, printre care mă număr și eu,

      Cu deosebit respect,
      Antoaneta Moga

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here