Drumul spre casă

0
105

Cele două romane, Muzică și tăcere și Drumul spre casă, au o temă comună care se pare că o fascinează pe Rose Tremain. Este tema călătoriei, nu numai geografice dar și în scopul căutării sinelui. Personajul principal pleacă de acasă, căutând schimbarea, iar în final revine acasă, de unde a plecat, îmbogățit spiritual, în primul rând… și cu mare parte din problemele existențiale rezolvate, într-un happy-end clasic.

Sub titlul ”Drumul spre casă”, aflăm povestea lui Lev, un muncitor imigrant sosit din Europa de Est în Anglia zilelor noastre. Imigrația sa este legală, deoarece țara de unde vine este membră a Uniunii Europene (nu se specifică care, nu asta este important, iar toate denumirile legate de locul de origine ale lui Lev sunt fictive).

Este de remarcat atitudinea lipsită de prejudecăți, a scriitoarei, care a ascultat multe povești ale lucrătorilor polonezi din imigrație, din care probabil s-a inspirat, precum și finețea analizei personajului principal, a trăirilor sale.

Lev merge în Anglia, ajunge acolo, muncește pe brânci, dar el este mereu un visător, cu trupul în țara care îi oferă de muncă dar cu sufletul acasă, scufundat în amintirile sale, în trecutul trăit acolo. Având în vedere rezolvarea problemelor sale, mintea sa iscoditoare se va fi orientat și spre viitor, deoarece într-o bună zi îi va fi venit Marea Idee, pe care o consideră soluția pentru el și cei dragi ai lui.

Ca și în “Muzică și tăcere”, fiecare capitol are titlul sugestiv pentru ceea ce se povestește în cuprins, iar fiecare poveste are farmec și finețe în introspecție, prin descrierea gândurilor și trăirilor lui Lev, dar și a celorlalte personaje pe care el le întâlnește în călătoria sa.

1.  Țigări semnificative – Lev fumează mult, iar ”fața lui atrăgătoare avea tonuri cenușii din cauza fumatului”…iar abstinența, impusă de cele 50 de ore petrecute în autocarul care străbate Europa cu destinația Londra, este un adevărat chin. Întors spre sine, își amintește de soția sa, Marina, care murise la 36 de ani de leucemie, de fiica sa, Maya, pentru care avea nevoie de bani ca să o crească, de mama sa, Inna, care câștiga bani confecționând bijuterii de tablă, de tatăl său, Stefan, care muncise toată viața la un gater. Același gater unde muncise și Lev, până când se tăiase ultimul copac și gaterul se închisese, lăsându-i fără muncă pe toți bărbații din regiune.
Lângă el călătorește Lydia, profesoară de limba engleză, cu care Lev verifică pronunția cuvintelor învățate la cursul de limba engleză, unde se pregătise înainte de plecarea în Anglia. Din vorbă în vorbă, Lev îi povestește Lydiei despre prietenul lui cel mai bun, Rudi, cum împreună cu acesta merseseră în altă localitate să-și cumpere o mașină la mâna a doua, un Chevrolet Phoenix, o antică mașină americană pe care o vindea un profesor de matematică. Odată cumpărată, călătoria spre casă cu această mașină a devenit o adevărată aventură deoarece pe drum portiera șoferului a căzut din balamale iar parbrizul înghețat nu putea fi curățat de ștergătoarele tocite! Pentru vizibilitate, Lev a găsit rezolvarea: opreau din când în când să toarne votcă pe parbriz pentru a-l dezgheța…iar benzina le-a ajuns la limită, dat fiind consumul uriaș al mașinii.

2. Cartea poștală cu Diana
La sosire în gara Victoria, cei doi se despart dar, dată fiind simpatia pe care i-a trezit-o, Lydia lasă în buzunarul gecii pe care o purta Lev un bilet cu numărul de telefon al gazdelor sale care o așteptau la Londra, fiind prea timidă pentru a face un gest direct.

Pe el nu-l așteaptă nimeni, nu avea nimic aranjat, urmând să-și găsească un loc unde să se odihnească și apoi ceva de lucru, orice. Ajunge să doarmă primele două nopți la Londra într-o pensiune mai ieftină, pentru 20 de lire, dar după calculele sale se pare că nu-i ajung banii până nu-și găsește ceva de lucru. Privind Tamisa plină de bărci cu turiști, îi invidiază sincer pentru lipsa lor de griji. Apoi cumpără o carte poștală cu Diana pe care, scriind câteva rânduri pentru cei dragi de acasă, o expediază.

3. Un om poate călători departe, dar inima lui cu greu îl poate prinde din urmă
Prima experiență a lui Lev, legată de muncă, este distribuirea de fluturași publicitari pentru kebabăria unui arab, pentru care primește 5 lire și o gustare. Distribuind fluturașii tipăriți de arab, Lev își găsește și un loc de dormit, gratis, în grădina din fața unui demisol, unde locatarii nu erau acasă. Înainte de a adormi, își amintește cât de fericiți fuseseră la una din aniversările soției sale, petrecute împreună cu Rudi și Lora, soția lui. Atât de fericiți încât se crezură nemuritori și atunci o concepuse pe Maya, fetița lor.

4. Albastrul electric
Este albastrul hortensiilor din gradina unde își făcuse culcuș peste noapte, care îi amintește de aceeași nuanță de albastru  al peștilor pe care el împreună cu Rudi încercaseră să-i pescuiască la lumina farurilor, într-un lac izolat de munte. Culoarea lor neobișnuită le-a descurajat intențiile de pescuit, iar pentru a-i vinde la piață erau prea mici, așa că au renunțat.

Fiindu-i greu să înțeleagă anunțurile prescurtate din ziarul londonez cu oferte de muncă, Lev se decide să-i ceară ajutorul Lydiei, și o sună la numărul de pe biletul lăsat de aceasta. O găsește pe Lydia care locuiește la o prietenă căsătorită cu un britanic . Aceștia  îl invită pe Lev la masă și îl rețin să doarmă la ei, în sufragerie. Lydia avea deja de lucru, prietenii ei îi găsiseră o slujbă de traducător, asigurând comunicarea între un dirijor rus celebru și orchestra simfonică britanică, cu care urma să susțină concerte la Londra.

5. Doi metri și jumătate de scurgător de inox
Cu ajutorul Lydiei, Lev și-a găsit de lucru la un restaurant, ca spălător de vase, post oferit de bucătarul șef și proprietarul afacerii. Și-a găsit și o locuință cu chirie la Christy, un irlandez divorțat, care îi oferă camera care fusese a fiicei sale, plecată acum odată cu soția sa, Angela. Lev face echipă cu restul personalului din bucătărie, așa cum îi cere șeful său. Reușește să țină pasul cu solicitările, dar munca sa este de seara până aproape dimineața și se simte obosit ca un catâr bătrân.

6. Începuturile umile ale lui Elgar
Cu timpul, Lev și Christy se împrietenesc, amândoi sunt  separați, prin circumstanțe diferite, de fetițele lor. Lev trimite bani pentru fiica lui, în timp ce Christy se luptă cu viciul băuturii, din pricina căruia intervenise separarea de soția și fiica sa.

Lydia  este îndrăgostită de Lev, dragoste neîmpărtășită deoarece el nu-și revenise după moartea soției lui, Marina. Vrând să-l revadă și să devină cu timpul mai apropiați, Lydia îl invită pe Lev la un concert al maestrului pentru care ea asigura traducerea. Concertul era o piesă de Elgar, muzicianul englez cu origini modeste dar care prin talent și muncă își depășise condiția. Povestea lui, relatată de Lydia, se dorea a fi o încurajare pentru Lev. Dar, tocmai în clipa în care bagheta dirijorului era ridicată pentru începerea concertului, telefonul mobil al lui Lev sună și deranjează auditoriul dar și pe maestru, care tună și  fulgeră. Lev fuge rușinat din sala de concerte, rușinat și convins că locul lui nu era în lumea cea bună și melomană.

7. Tatuajul șopârlă
Ajuns acasă, Christy află motivul venirii mai devreme a lui Lev și se amuză, îndemnându-l să sune la numărul care îl apelase la concert. Din răspuns mesageriei vocale află că apelul era de la Sophy, singura fată din echipa de bucătari de la serviciu, care îl invita să iasă împreună la un bar. Ajuns la serviciu, Sophy chiar se oferă să-l ajute cu gunoiul, la sfârșitul programului. Pentru Lev, englezoaica Sophy, durdulie, roșcată, cu sânii mari și cu un tatuaj pe braț, în formă de șopârlă, este o apariție exotică, atractivă. De aceea acceptă invitația ei și ajung împreună la un bar, unde tânăra îl sărută pe neașteptate.

8. Nevoia de a șoca
Lev face cunoștință cu prietenii lui Sophy, în același bar gălăgios unde ea îl sărutase prima dată. Ei sunt Sam, o creatoare de pălării și Andy, un dramaturg, la a cărui piesă se lucrează pentru punerea în scenă, urmând să aibă premiera peste câteva luni. Lev discută cu el și află că dorința dramaturgului este de a șoca. Aceasta deoarece lucrurile șocante sunt acum la modă, în orice formă de artă. Lev își amintește că și prietenul lui, Rudi, îl șocase cu ceva, într-un mod cam macabru, pentru a-l scoate din letargia în care zăcuse după moartea Marinei.

9. De ce nu ar alege un bărbat fericirea?
Se apropie Crăciunul și Lydia îl caută din nou, trecând peste incidentul de la concert, când Lev fugise de lângă ea fără nici o explicație. Se întâlnesc într-un parc, unde ea  îi povestește că maestrul și-a încheiat contractul de la Londra. În consecință, ea are altă slujbă, de baby-sitter la doi copii englezi foarte obraznici. După ce se desparte de Lydia, a cărei afecțiune o ignoră, Lev fuge la Sophy de care se simte foarte atras fizic, punându-și întrebarea din titlul capitolului. Sophy îl primește la ea în apartament, știind că el va ajunge la ea. Prins într-un vârtej de trăiri, Lev realizează că poate iubi din nou, altă femeie, după dispariția Marinei.

10. ”Adevărată anarhie aici…” – este exclamația unuia din locatarii unui azil de bătrâni, care se ceartă la împărțirea cadourilor de Crăciun. Azilul este locul unde Sophy face voluntariat, gătind pentru cei 16 bătrâni de aici.  De data aceasta, vine și Lev cu ea și gătesc împreună un prânz delicios, deoarece Lev, cu ochi de nevăstuică, furase din meseria chef-ului de la restaurant, știind acum să prepare mâncare adevărată, nu din plicuri cu chimicale.

11. Inundația
De la Vitas, un tânăr venit recent din țara sa, Lev află vești îngrijorătoare. Din pricina plecării unuia din bucătari, pe neașteptate, Lev este promovat pe locul lui Sophy, la salate și pregătirea legumelor, iar Sophy devine unul din bucătarii secundari. Veștile aduse de Vitas, cel care devine spălător de vase în locul lui Lev, sunt cu privire la  proiectul unui baraj și lacul de acumulare din spate, care va inunda satul de unde venea Lev.

12. O vizită la Muzeul maritim
Lev, Sophy și Christy organizează o excursie la mare, pentru  Frankie, fetița lui Christy, aceasta fiind și prima ocazie când acesta își poate vedea fetița, după separarea lui de soția sa, Angela. Ziua luminoasă și plimbarea pe plajă, chiar dacă este februarie, îi face pe toți cei trei adulții să se bucure ca niște copii, alături de Frankie, chiar și de o vizită la Muzeul maritim.

13. Punctul culminant
Lev află de la Lydia că are o relație cu dirijorul rus care, după plecarea de la Londra, îi scrisese multe scrisori de dragoste, deoarece simțea lipsa atenției și afecțiunii Lydiei, în calitate de asistentă. Motiv pentru care îi cere acesteia să-l însoțească de acum încolo în toate turneele pe care le va face în lume. Maestrul era căsătorit dar el urmează să aibă grijă din punct de vedere material de  Lydia,  în calitate de amantă. Lydia îi relatează lui Lev că acceptă această ofertă ca ieșire din situația în care se afla, exasperată de cei doi copii britanici la care era baby-sitter.
Într-una din duminici, când Sophy trebuia să meargă la părinții ei, Lev a mers singur la azil pentru a găti un prânz pentru bătrâni. Deși era voluntar, el este privit cu suspiciune de cele două bucătărese angajate ale azilului. Cu toate acestea, Lev gătește ceva gustos, fără surogate, făcându-le o bucurie culinară bătrânilor de la azil.

14. Țac, țac
Vine și marea zi a premierei pentru presă a piesei scrise de Andy, dramaturgul pe care îl cunoștea Sophy. Este invitată și ea, aducându-l ca partener al ei pe Lev. Printre invitați, Lev  remarcă o altă cunoștință a iubitei sale,  Howie Preece, artist plastic, un oaspete frecvent al restaurantului unde lucrează ei.

Piesa o cucerește pe Sophy dar îl scandalizează pe Lev care în pauză comentează negativ, mai ales cu privire la faptul că piesa face referiri la molestarea sexuală a copiilor de către părinți. Lev este iritat de snobismul publicului în general și al lui Sophy în special, căzută în admirație față de artiști, de laudele ei nefondate pentru dramaturg și pentru Howie Preece, care este de față. Lev izbucnește într-un acces de mânie dar și de gelozie, pierzându-și autocontrolul, are o altercație cu Howie Preece, din pricina căreia este evacuat din teatru.

15. Nouă, noaptea
Ajuns în stradă, intră în primul bar unde se îmbată până își pierde cunoștința. Când se va trezi, era deja într-o secție de poliție unde constată că nu mai are nici portofelul, nici telefonul. Pentru a fi eliberat, amenda va fi plătită de îndatoritoarea Lydia, pe care o sună de la telefonul secției. Din pricina șederii la poliție, până la eliberarea sa datorită Lydiei, Lev ajunge la restaurant după ora nouă noaptea, ora începerii programului. Aici, patronul restaurantului  nu mai dorește să-l mai primească, din cauză că aflase de istoria lui cu Sophy și nu tolerează astfel de relații între angajați.

16. Exeunt toți, afară de Hamlet
Christy comentează cu Lev ”operele” de artă modernă ale lui  Howie Preece prezentate într-o revistă de week-end, găsindu-le absurde și ilogic de bine plătite.

Întors, după concediere, la locuința lui Christy, Lev îi povestește cele petrecute în ultimele 24 de ore, lucruri care schimbaseră radical situația lui: era fără job și fără iubită. Christy, afectat și el de eșecul relației cu soția sa, Angela, îi explică că ”englezoaicele sunt schimbătoare ca marea.” Mai târziu, Lev primește vizita lui Sophy care caută să-i explice că ei doi nu pot avea un viitor împreună, datorită celor întâmplate la premieră dar și pentru că toți prietenii ei văzuseră că erau foarte diferiți. Lev este rănit în sentimentele sale, deoarece  visase la un viitor împreună cu Sophy, dar realizează acum că fusese numai atracția fizică reciprocă.
De unde titlul capitolului?! ei bine, Lev citea Hamlet, în engleză, constatând veridicitatea uneia din replicile piesei, că multe nenorociri vin din cauza femeilor. Așa cum pățise și el cu Sophy.

17. Madam Scârț a lumii legumelor
Lev află de un alt loc de muncă de la Vitas, colegul lui care plecase de bună-voie de la restaurantul unde lucrase cu Lev. Era de muncă în agricultură, în Suffolk, la cules de sparanghel. Fermierul care angaja muncitori din imigrație poreclise sparanghelul drept „Madam Scârț a lumii legumelor”, datorită caracterului mai pretențios în cultivare  și a rafinamentului în pregătirea sa, mai ales în bucătăria de inspirație franceză. Pentru a-și limpezi gândurile, Lev preferă munca în aer liber, chiar dacă este mai prost plătită.

Vorbind  la telefon cu cei de acasă, află că zvonul construirii barajului se  confirmă în practică, lucru care îl îmbolnăvește de depresie pe prietenul său, Rudi. Rudi mai plânsese doar o dată, când împrăștiase cenușa Marinei.

18. Aproape ca avea parfum
Într-o dimineață devreme de mai, în timp ce strângea baloturi de paie pentru fructele de căpșuni, la vederea zonelor pline de rochița-rândunicii aflate la rădăcina plopilor, lui Lev i-a venit în minte Marea Idee. Aceasta va deveni și secretul lui, până va aduna banii pentru a-și pune în practică planul. Își cere plata de la fermier și se întoarce la Christy, în aceeași cameră, după ce află de la el că este încă liberă. Mai află și altă veste îmbucurătoare: Christy își găsise perechea potrivită, o indiancă pe nume  Jasmine, pe care a cunoscut-o când i-a reparat boilerul. Christy era instalator de meserie.

19. Camera de sticlă colorată
Christy îl recomandă pe Lev unui prieten grec care avea o tavernă în Highgate Village, unde Lev începe să lucreze ca ospătar.  Agil și rapid, el deprinde arta de a ține în echilibru trei farfurii pe braț.

Christy îi face cunoștință lui Lev cu Jasmine, pe care o cere de soție în prezența acestuia, în camera de sticlă colorată (sufrageria cu colecția de vase de stică colorată a Jasminei).

Pentru date concrete legate de Marea Idee, cum să demareze punerea  ei practică, Lev îi cere sfatul fostului lui bucătar șef și proprietar al afacerii unde lucrase ca spălător de vase. Acesta îl pune pe Lev să se gândească la aspectele de bază: 1- stilul bucătăriei, 2 –costurile, 3 – aprovizionarea, 4 – aspectul.

Marea Idee a lui Lev era deschiderea unui restaurant, unde să fie bucătar-șef și proprietar, în orașul învecinat satului de unde venea el, oraș care urma să se dezvolte ca urmare a construirii barajului.

20. Împrumuturi pentru vise
Aflând de la fostul lui patron suma de pornire la care se ridicau dotările unei bucătării de restaurant, Lev calculează că are nevoie de încă 10.000 lire, în completarea economiilor sale. O sună pe Lydia, pentru a-i propune maestrului să investească în afacerea lui, dar Lydia îl refuză, considerând cererea lui o obrăznicie.

21. Privind fotografii
La sfatul Jasminei, merge și la ambasadă pentru a întreba de o posibilă finanțare pentru afaceri în țara sa. Dar, pentru a confirma birocrația din majoritatea țărilor est-europene, Lev are la recepția ambasadei un dialog absurd și descurajant cu funcționara de acolo. Din acest motiv, realizează ca cel mai sigur mod este să strângă în continuare, având două job-uri în același timp. Unul  seara, la taverna grecului, unde ajunge să lucreze ca bucătar, mai bine plătit, iar al doilea job, dimineața, la azilul de bătrâni unde le pregătește acestora prânzul. Aici este solicitat de directoarea azilului, după plecarea pe neașteptate a celor două bucătărese. Directoarea îl reținuse de pe vremea când el lucra voluntar la bucătăria azilului, pentru că bătrânii fuseseră încântați de mâncarea gătită de el!

22. Ultimul bivuac
Ruby, una din bătrânele internate la azil, este transferată la spital, denumit ”ultimul bivuac”, deoarece avea cancer în faza terminală. Lev se apropiase de ea, încă de pe vremea când îi fusese prezentat de Sophy, fosta lui iubită (prinsă în iureșul cunoștințelor sale din lumea artistică londoneză, Sophy nu mai avea timp de voluntariat la azilul de bătrâni).

Deoarece Lev îi povestise despre familia lui și de Marea sa Idee, restaurantul, Ruby îi dă un cec de 3000 de lire când el o caută la spital, deoarece fusese mai afectuos cu ea decât proprii săi copii care o vizitau din an în Paște.

22. Mâncarea comunistă
Lev nu a spus nimănui că se întorcea acasă, în satul lui. Venirea lui îi ia în surprindere pe cei dragi ai lui: Rudi, Lora, Inna, mama sa și fetița lui, Maya.

”Le-a spus lui Rudi și Lorei cât de mult știa despre gătit și cum devenise credința lui că, în orice existență umană, mâncarea bună putea conta în capacitatea unei persoane de a continua zi de zi și de a nu ceda disperării.”

Pe Rudi îl desemnează din start ca maitre d hotel, adică ”fața locului”, datorită caracterului lui volubil și agreabil, iar pe Lora ca asistent bucătar. După care decid să pornească în oraș, în căutarea locației potrivite.

24. Numărul 43 din strada Podrorsky
Organizarea afacerii va urma jaloanele stabilite în Anglia, și asupra cărora se hotărâse între timp: stilul, costurile, aprovizionarea, aspectul. După îndelungi căutări și eforturi susținute, Lev va deschide restaurantul pe care urbea îl va identifica doar prin adresă: Numărul 43 din strada Podrorsky, cu prețuri rezonabile și mâncare bună, gătită de Lev. Fiind altfel decât mâncarea comunistă cu care erau obișnuiți localnicii, afacerea lui Lev se va dovedi un succes, rezervările făcându-se din timp. În același timp și orașul se dezvoltă, ca urmare a realizării proiectului local de construire a barajului.  Aceasta a dus la apariția de noi locuri de muncă și la dispariția satului său sub apele lacului de acumulare. Dar acum Lev lasă trecutul în urmă, la locul lui, și se concentrează pe peștii din lac pe care îi gătește cât mai bine în bucătăria restaurantului său, de la ”Numărul 43 din strada Podrorsky”.

Cam asta este povestea. Ceea ce nu am putut povesti sunt detaliile pitorești despre casele, străzile, metroul, cartierele, pub-urile și, nu în ultimul rând, oamenii din Londra, în contrast cu cealaltă lume din care venea Lev, cu casele de lemn din satul său dispărut sub apele unui lac de acumulare. De asemenea, nu am putut reda umorul replicilor dintre cei doi prieteni, Lev și Rudi. Pentru toate acestea, dacă doriți, citiți cartea!

Un om nu este niciodată singur și sărac dacă are prieteni adevărați. Iar a avea prieteni buni depinde de discernământul în alegerea lor și în disponibilitatea de a da, de a oferi timp, atenție, empatie. Dar, chiar și de la un prieten care te-a dezamăgit poți rămâne ce ceva bun. Pentru mine acesta a fost mesajul acestor cărți, cu care mi-am petrecut scurta vacanță de final de an.