Cu fruntea în nori, la Podul cu flori…

7
653

Într-o zi frumoasă din această vară capricioasă, am hotărât să mergem, eu şi soţul meu, din nou, la Bușteni, unde fiecare venire pentru noi reprezintă o bombă energetică.

Cum ne stă în obicei de aproape 10 ani, ne-am cazat la pensiunea ”Casa Florescu”(prilej de a o revedea pe buna și ospitaliera noastră gazdă și prietenă, doamna Jeni).

De cum s-a trezit, Mihai, soțul meu, a pus mâna pe aparatul foto pentru a valorifica poziția de belvedere a pensiunii, cu perspectiva deschisă spre vârful Caraiman pe care l-am văzut în toate anotimpurile. Iată-l aici, într-o zi de vară, scăldat în lumină și înconjurat la poale de o mare de verdeață, în toată măreția de stâncă a Abruptului Prahovean.

DSCN1122
DSCN1122

Pentru că ziua se anunța senină, Mihai a hotărât să mergem la ”Podul cu flori” – un loc pe care l-am văzut de departe, dinspre Cabana Dichiu, cu ocazia precedentei noastre excursii offroad la Lacul Scropoasa și Cascada ”Șapte izvoare” (pe 17 mai a.c.) Ne-am propus să-l vedem de aproape, așa că ne-am îndreptat spre ”stația” de pornire a excursiilor offroad, de pe lângă Hotel Silva și mai noul punctul de informare cu privire la Parcul Național Bucegi înființat de Romsilva (intrarea este liberă și aici poate fi văzută, printre alte exponate, o machetă 3D a masivului Bucegi cu principalele trasee).

Am așteptat un sfert de oră pentru a se completa numărul de pasageri din jeep-ul cu care urma să mergem, prilej de descoperi și admira în părculețul punctului de informare un mac înflorit, floarea care dă ora exactă a toiului verii.

DSCN1131
DSCN1131

Abordarea traseului este prin Sinaia, de unde se urcă spre Moroieni, ajungând pe drumul județean denumit TransBucegi, la punctul de belvedere de la granița județelor Prahova și Dâmbovița. Dovadă stau marcajele din imagine.

DSCN1135
DSCN1135

Aici am întâlnit-o pe Scufița Roșie.

DSCN1132
DSCN1132

Glumesc, dar nu-i așa că seamănă?! De la fetița aceea am împrumutat ca recuzită pentru o poză coșulețul cu zmeură culeasă din pădurile din preajmă.

DSCN1134
DSCN1134

Pe drumul spre Lacul Bolboci, prima imagine impresionantă, care ne-a ieșit în cale, este cea barajului cu același nume, cu o înălțime de 55 m, construit din stâncă calcaroasă albă, extrasă din munte.

DSCN1144
DSCN1144

Uitați-vă bine la el pentru că deține un record: este barajul situat la cea mai mare altitudine din țară (1438m)! La realizarea barajului s-a muncit 29 ani, fiind inaugurat în anul 1988. Pus de-a latul apelor râurilor Ialomița și Bolboci, barajul acesta ține în spate un lac artificial cu volum util de 13 milioane de m3!

DSCN1145
DSCN1145

Următoarea stație a fost Peștera Ialomiței spre care am urcat pe jos cărarea în trepte, urmând indicatorul.

DSCN1151
DSCN1151

Pe platoul din fața peșterii, m-am bucurat mult de priveliștea văzută de sus, spre micul defileu croit în stâncă de apele Ialomiței în stadiul copilăriei sale de pârâu montan.

DSCN1160
DSCN1160
DSCN1161
DSCN1161

La coborâre, am zăbovit un pic pe un covoraș de flori unde nu am rupt nimic și la o mică cascadă.

DSCN1164
DSCN1164
DSCN1168
DSCN1168

Revenind la Bolboci, ne-am oprit chiar la cabană unde bucătăria era asaltată de comenzi, din când în când de acolo ieșea o fată cu o tavă cu mâncare în mâini și striga un număr (ne-am dat seama că era bonul de ordine al comenzii). Erau mulți flămânzi și mai soseau și alții, cu mașinile. O alternativă la masa la cabană, propusă de Bogdan, șoferul nostru, și pe care am acceptat-o imediat, a fost servirea unui bulz la stână (stâna fiind în drumul spre Podul cu flori). Drumul care urcă de la Bolboci spre Podul cu flori este exclusiv pentru vehicule 4X4, înaintea noastră am văzut urcând încă două astfel de mașini, tot cu turiști.

DSCN1177
DSCN1177

Dar noi am făcut mai întâi dreapta și am ajuns la stână – o construcție din lemn locuită de păstori, de la jumătatea lunii mai până în septembrie.

DSCN1194
DSCN1194

Aici, nenea Romică din Voineasa modela bulzurile, după ce pusese în mijlocul lor cașul din cămara cu brânzeturi.

DSCN1189
DSCN1189
DSCN1190
DSCN1190

Cât timp bulzurile au fost perpelite pe foc, am admirat fermecată priveliștea care se deschidea de la stână asupra culmii de care o separă numai o vale, ”Podul cu flori”.

DSCN1183
DSCN1183
DSCN1185
DSCN1185

Nici cea mai luxoasă vilă de pe Valea Prahovei nu se bucură de așa o priveliște ca modesta stână a lui nea Romică (probabil ca o compensație!). Numai dacă oierii ar avea timp pentru a admira peisajul! Cât am stat acolo și am mâncat, au trebăluit întruna, unul dintre ei s-a și răsucit pe călcâie spre orătăniile din ogradă, vărsând în troacă mâncare pentru ele.

DSCN1187
DSCN1187

După ce s-au hrănit, purceii s-au întins sătui la soare, înșirați pe-o parte ca niște sărmăluțe (ceea ce vor și deveni până la urmă unii dintre ei, dacă nu-i va mânca ursul).

DSCN1193
DSCN1193

Ne-am luat rămas bun de la oieri, pe care i-am lăudat pentru curajul lor. În scurt timp am ajuns la stația finală: Podul cu flori. Acesta este un pisc de unde s-a extras în carieră de suprafață piatra necesară pentru ridicarea barajului Bolboci care se vede de acolo, de sus, ca o bordură de piatră albă care mărginește pe o latură lacul verde-albătrui.

DSCN1196
DSCN1196

Piscul nu a fost complet ras, deși o mare parte din loc este neted (de unde și denumirea de ”pod”). Au mai rămas bolovani mari, răzleți, iar pe o margine, un pinten care se avântă spre înălțimi și pe care s-au cățărat toți turiștii ajunși aici, nici eu nu l-am ratat!

DSCN1206
DSCN1206
DSCN1207
DSCN1207

7 COMENTARII

  1. Ce weekend fain ai avut 🙂 În facultate mergeam des la Buşteni la un prieteni şi sper să merg şi vara asta. Mie mi-ar plăcea să ajung la castelul Cantacuzino mai els cât timp e expoziţia cu nişte picturi de Dalí.

    • Da, așa a fost, o zi de vară de neuitat! Am fost în mare viteză, dar am ajuns în locurile inedite unde ne-am propus de acasă să ajungem!
      Și mai ales vremea a ținut cu noi, lumina a fost excepțională pentru poze, imaginile au o claritate foarte bună…
      Unii ne întreabă dacă nu ne-am plictisit de Bucegi. Nu încă pentru că nu am văzut încă toate locurile minunate din acest Parc national.
      Nu am avut încă un concediu atât de lung ca să-l explorăm odată în întregime, așa că ne-am gândit să-l abordăm pe bucăți, venise rândul Podului cu flori despre care auzisem atâtea.
      Data viitoare ne vom opri mai mult la Cheile Tătarului și la Turbăria Lăptici. Altă dată dorim să urcăm pe jos de la Piatra Arsă la Babele și la Omu. Alt proiect ar fi câteva zile să stăm la cabana Dichiu, cabana nouă de pe Trans-Bucegi. Mă inspiră o călătoare mai mare decât mine, autoarea site-ului ”Povestile mele” care are si mai multă experiență montană, ea s-a întins și prin Ciucaș, e mult mai ”umblată” 🙂
      Am văzut bannerele puse pe DN1 în Bușteni pentru reclamă la expoziția lui Dali, sub titlul ”Come into my brain”, ține până pe 4 oct, dacă rețin bine. Mai mergem acolo in august, mai mult decât un week-end și mi-aș dori să-I văd operele. Ce emoție! Când am fost pe Costa Brava nu am reușit să ajung la casa lui memorial din Las Figueras, acum a venit Dali la noi, deci trebuie să văd expoziția!
      Castelul l-am vizitat mai demult,în anul când s-a deschis publicului, așa că prefer doar expoziția. Soțul meu a fost cam dezamăgit de castel, spre deosebire de Peleș nu mai are mobilier (clădirea a găzduit până la retrocedare un spital de TBC), numai ce ține de arhitectură s-a restaurat cât mai aproape de original și cât s-a păstrat din aceasta. Restul trebuie să-ți imaginezi… dar m-a ajutat și relatarea ghidului în acest sens.
      Te sfătuiesc să te uiți atent la intrarea vizitatorilor, jos, la parter, este o planșă imensă cu arborele genealogic al Cantacuzinilor. Descendenta care s-a judecat cu statul român pentru retrocedarea castelului a câștigat procesul la 85 de ani, după un proces care a durat 12 ani! Apoi l-a vândut unei societăți comerciale pentru a-l administra mai bine, la scurt timp ea a decedat… dar nu este ultimul vlăstar al neamului care nu s-a stins odată cu ea. Un neam a cărui istorie acoperă o mie de ani de istorie est-europeană! De la ghid vei afla și alte lucruri interesante despre Cantacuzini, descendenții din împărații Bizanțului, toți apar zugrăviți într- o frescă din sala principală, imagine care s-a păstrat întâmplător, fiind acoperită cu o pânză cât timp aici a fost spitalul, pentru a nu fi văzută!

  2. Mi-e tare drag să îți citesc povestirile despre Bușteni și împrejurimile sale ! Noi, care am avut neamuri pe acolo, și am și locuit zi de zi timp de zece ani chiar în Bușteni, am bătut locurile și le-am îndrăgit nespus de mult. Îmi place mult să le revăd cu ajutorul tău. Mulțumesc !

    • Mă bucur, dragă Zina! Așa cum i-am spus și Danei Dumitru, sper să mai ajungem în luna august, și să mai explorăm acest ținut minunat, mă inundă o stare de bine când ajung acolo!
      Este un avantaj și distanța nu foarte mare de București (din lipsă de timp) și faptul că Romsilva intreține foarte bine toată rezervația.
      Când am fost în Apuseni, deși tot parc național, am venit acasă deprimată de amploarea defrișărilor necontrolate 🙁 …

        • Și Parcul Național Apuseni este aproape de Cluj, dar asta nu-I ajută deloc.
          În schimb am fost în locuri, și mă gândesc la Rezervația Buila-Vânturarița, unde tocmai depărtarea de marile orașe și accesul mai dificil (drumurile foarte proaste) și lipsa de turiști păreau să ajute la păstrarea naturii intacte!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here